Patru din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale afirmă că modificările Legii caselor naţionalizate sunt neconstituţionale şi invocă jurisprudenţa acestei Curţi care a statuat că proprietarii imobilelor preluate de stat fără titlu şi-au păstrat titlul de proprietate asupra clădirilor. Totodată, judecătorii Augustin Zegrean, Puskás Valentin Zoltán, Petre Lăzăroiu şi Tudorel Toader subliniază faptul că în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a statuat că intervenţia legiuitorului pe parcursul derulării unei proceduri administrative sau juridice, prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi, influenţând soluţia pe fond a litigiului, este de natură să creeze un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică.
În opoziţie cu susţinerile preşedintelui Curţii Constituţionale Ioan Vida şi a judecătorilor Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, ceilalţi patru judecători apreciază că sesizările de neconstituţionalitate privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sunt întemeiate, dispoziţiile legale criticate încălcând dispoziţiile constituţionale la care se referă autorii sesizării. „În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că proprietarii a căror imobile au fost preluate de stat fără titlu şi-au păstrat titlul de proprietate asupra acestor imobile“, se arată în Decizia 1.351, publicată în Monitorul Oficial din 23 decembrie 2009.
Ce-a fost luat de comunişti, luat rămâne
Astfel, spun ei, prin Decizia 73 din 19 iulie 1995 – cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995 (Legea 112/1995) -, CC a statuat că dreptul de proprietate al persoanelor fizice nu a fost desfiinţat legal în „situaţia locuinţelor care au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal, ori pur şi simplu în fapt, aşadar fără titlu, în condiţiile inexistenţei unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului“. „În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situaţiei juridice a locuinţelor trecute în proprietatea statului. În alţi termeni, măsurile cuprinse în lege (acordarea de despăgubiri, vânzarea locuinţelor către chiriaşii care le ocupă ori păstrarea lor în patrimoniul statului) nu sunt aplicabile acelor locuinţe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate“ – explică, în opinia lor separată, cei patru judecători.
Buruienile din ograda ţării sunt elucidate la Strasbourg
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în consens cu practica jurisdicţională a CEDO, care în Cauza Hollitzer împotriva României (2008) a reţinut: „Constatarea ilegalităţii confiscării bunului, precum şi lipsa unui titlu al statului asupra aceluiaşi bun au drept efect recunoaşterea, indirect şi cu efect retroactiv, asupra dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra bunurilor lor“. Abrogarea acestei interdicţii de vânzare este de natură să genereze noi raporturi juridice nesigure care aduc atingere stabilităţii raporturilor juridice. Ori, într-un stat de drept, ce se bazează pe valoarea constituţională de dreptate prevăzută la art.1 alin. (3) din Constituţie, autorităţile publice au obligaţia să asigure stabilitatea raporturilor juridice. În jurisprudenţa sa, CEDO a statuat că intervenţia legiuitorului pe parcursul derulării unei proceduri administrative sau juridice, prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi, influenţând soluţia pe fond a litigiului, este de natură să creeze un climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică.
Octavian Marin
