Fernando Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. Poate fi aşezat pe aceeaşi linie cu Astor Piazzolla în muzică şi cu Gabriel Garcia Marquez în literatură. Născut în Columbia în 1932, este un pictor şi un sculptor, dintre cei mai renumiţi artişti contemporani.
Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înţelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristici ale societăţii moderne hipertrofice. Artistul în acţiunea lui dilată formele: oamenii şi peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor.
Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol şi sunt imobile, executate în spirit de frondă, până la caricatură. La vârsta de 12 ani, Fernando Botero este înscris la o şcoală de toreadori, iar doi ani mai târziu publică ilustraţii pentru ziarul „El Colombiano”. Între anii 1953-1954 călătoreşte în Italia şi Spania, studiind din creaţiile renaşcentiştilor, un exerciţiu de expresie figurativă care îl va însoţii pe tot parcursul creaţiei sale.
Călătoreşte apoi neîntrerupt în Europa şi SUA organizând dese expoziţii personale de pictură şi sculptură. Stilul lui Botero se afirmă şi se definitivează, realizând o sinteză dorită, începând cu lucrările de debut. Operele sale sunt achiziţionate de cele mai importante muzee de artă modernă din lume sau de colecţionari particulari. (Viorica Romaşcu)
