Aceasta este povestea navei Flaminia, plecată din Statele Unite. Undeva, în mijlocul Oceanului Atlantic, la bord a avut loc o explozie. Zeci de containere pline cu substanţe chimice au ars în cală, iar rezultatul este un noroi toxic de care se vor ocupa firme româneşti, în ţara noastră.
Autorităţile ne asigură că de pe Flaminia nu vine nici un pericol. Nu există însă studii publice şi nicio procedură transparentă care să le susţină afirmaţiile.
Vasul Flamina – nava cu un imens potenţial toxic şi secrete nefiresc de bine păzite
Calificată în presa internaţională şi în buletinele maritime drept „o bombă toxică plutitoare”, după ce nu a fost primită în nici un port din Europa, nava germană Flaminia îşi descarcă deşeurile periculoase în portul Constantă, la o dană de cereale.
Mai bine de 10 luni nava Flaminia a fost plimbată prin apele internaţionale. În cele din urmă, în mai 2013, a fost adusă în ţara noastră. Şi aici au fost mari ezitări, în cele din urmă, însă, autorităţile şi-au dat acceptul şi de atunci este trasă în dana 38 din portul Constanța.
De unde temerile şi îndoielile vizavi de acestă navă?
Din bâlbele autorităţilor, minciunile armatorului şi lipsa de transparență a celor care trebuiau să dea garanţii cetăţenilor României că ţara lor nu a devenit groapa de gunoi a Europei.
Povestea controversată a Flaminiei a început în vara anului trecut, în iulie. Nava MSC Flaminia, încărcată cu 2875 de containare a plecat într-o cursă din portul Charleston, de pe Coasta Estică a Statelor Unite cu destinaţia Anvers, Europa.
Containarele aveau diverse mărfuri. 150 de containare erau încărcate cu substanţe destinate industriei chimice. În 14 iulie 2012, în mijlocul Atlanticului, pe navă au avut loc nişte explozii şi centrul navei a fost cuprins de flăcări. SOS-urile disperate ale comandantului navei nu au rămas fără răspuns. Trei nave de salvare au sosit şi echipajul a părăsit nava. Dar nu fără incidente. Un membru al acestuia a fost dat dispărut şi alţi câţiva au fost răniţi.
Doi membri ai echipelor de salvare venite să oprească focul au murit. Cursa blestemată a Flaminiei era abia la început. Pentru câteva săptămâni port-containarul s-a plimbat aparent în derivă prin apele Atlanticului. Nicio ţară din zonă nu a vrut să permită navei să intre în apele teritoriale. Au fost adresate solicitări către Marea Britanie, Franţa, Spania, Belgia Portugalia, Olanda şi Germania.
Deşi focul era sub control, nimeni nu voia să rişte. De ce? Tocmai din cauza încărcăturii care s-a dovedit a fi mult mai periculoasă decât s-a declarat. Profesorul universitar Rodica Stănescu este specialistă în impactul compuşilor organici asupra mediului.
„Eu am o listă, care este publică de altfel, cu substanţele şi tipurile de substanţe care se aflau în aceste containare. Majoritatea substanţelor sunt organice, de natură periculoasă toate, aş putea spune, şi cantităţile sunt variabile. Sunt foarte mulţi compuşi inflamabili, de asemenea, compuşi chimici corozivi, compuşi care pot să provoace efecte de mediu, de asemenea, compuşi cancerigeni”, spune Rodica Stănescu.
Au existat voci care au acuzat armatorul că nu a declarat toate substanţele de la bord pentru a evita plata unor taxe.
Pe navă existau zeci de substanţe încadrate pe listă internaţională a substanţelor periculoase- Internaţional Maritime Dangerous Goods.
Nimeni nu voia „bomba toxică plutitoare”
„Sunt, de asemenea, nişte cantităţi impresionante de bifenili organo-clorurati care sunt compuşi cancerigeni şi care se acumulează în organismele vii, deosebit de periculoşi. De asemenea, săruri de plumb care sunt periculoase, o gamă foarte largă, dar fiecare în sine constituie un produs periculos”, mai spune profesoara.
Discuţii şi negocieri lungi s-au purtat între statele europene şi, în cele din urmă, în septembrie 2012 statul german, sub al cărui pavilion se află nava, a fost nevoit să-i permită acesteia deplasarea spre apele teritoriale. Cu o condiţie: nava să fie pusă sub autoritatea Comandamentului german central pentru situaţii de urgenţă: Havariekommando.
Germania nu au vrut să rişte sănătatea şi siguranţa cetăţenilor săi. Nava a fost acostată într-un port industrial încă în construcţie din Marea Nordului- Jade-Weser Port, Wilhelmshaven.
Aici au început operaţiuni de decontaminare şi de curăţire, dar atenţie. Doar a suprastructurii navei, adică ce se afla la vedere.
„Dacă privim acest vapor în ansamblu, vă pot spune că avem 12 oameni care locuiesc la bord, 14 chiar, doi dintre ei sunt de la firma noastră, 12 de la Smit. Ei şi-au reobtinut spaţiile de locuit, vaporul este intact. În faţă, în spaţiile de depozitare 4, 5, 6 situaţia nu arată aşa bine, este un morman de resturi uriaş”, preciza Helmut Ponath, NSB, Compania de transport maritim.
„Sunt trei lucruri de raportat: în primul rând am găsit la bord o persoană decedată căreia i se va face autopsia curând, în al doiea rând avem o persoană dispărută de la bord, ceea ce presupune o căutare a ei şi evaluarea pagubelor de pe urma dezastrului , se va face o investigaţie de către specialiști-evaluatori”, declară Hans Werner Monsees – departamentul de urgenţe.
Cum s-a ajuns ca nava cu pavilion german să ancoreze în România?
Armatorul a negociat cu mai multe companii din lume curăţirea finală a navei şi repararea ei. În final a avut de optat pentru Şantierul naval Mangalia şi un şantier din China.
Şantierul românesc a fost ales pentru că este o subsidiară a Daewoo Coreea unde nava a fost construită. Un alt motiv a fost timpul scurt în care s-a estimat că port-containarul va fi reparat, dar şi pentru că şantierul din China nu a mai reprezentat o opţiune datorită regulilor stricte impuse de autorităţile chineze vizavi de mediu.
Şi nu trebuie ignorat nici aspectul cost din această ecuaţie. Ancheta accidentului nu este încheiată nici acum, la mai bine de un an, aşa că armatorul german trebuie să repare pe banii lui nava până se ajunge la o înţelegere cu asiguratorul.
La nivelul Constanței s-a format un aşa numit nucleu de criză în cazul Flaminia condus de prefectul judeţului, Eugen Bola. Absolvent de Istorie, dar şi de Drept, acum este profesionist în siguranţa maritimă şi probleme de mediu.
În Mangalia, cei care au câştigat contractul de reparaţie recunosc că nu aveau foarte multe informaţii până la venirea navei în spaţiul românesc.
„Până la venirea navei în România, noi am avut informaţiile pe care le-am cules din presă, din declaraţiile oficiale pe care le-au făcut autorităţilor germane”, spune Pompiliu Toader, director marketing Şantierul Mangalia.
Nava nu a ajuns în şantierul naval din Mangalia, ci în portul Constanța, la dana 38, în zona de descărcare a cerealelor. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Mediu, fostul deputat PSD de Prahova, Mihail Faca, este cel care a ţinut legătura cu partea germană şi principalul responsabil pentru acceptul dat navei germane să vină în România.
Autorităţile pun în balanţă siguranţă mediului şi veniturile pe care decontaminarea şi reparaţia Flaminiei le-ar putea aduce.Dacă în presa germană s-au vehiculat 100 de milione de euro, venirea acesteia în România ar fi costat sub o treime, adică în jur de 30 de milioane de euro.
Nava s-a aflat în rada portului Constanța de la sfârşitul lunii martie, la aproximativ 8 mile marine, 15 kilometri de la intrarea în port.
S-a vehiculat iniţial portul Midia, acolo trebuia Flaminia să-şi descarce deşeurile metalice. Dar în 17 mai 2013 portcontainarul a intrat cu permisiunea autorităţilor româneşti în Constanța.
Motivul? Doar aici apele au avut adâncimea optimă. De ce a intrat nava în Constanța, la dana de cereale? „Cred că răspunsul e de natură comercială. Bănuiesc că aceia care deţin nava şi cei care urmează s-o repare au negociat cu proprietarul din zonă şi bănuiesc că au găsit preţul cel mai mic”, spune Pompiliu Toader.
„Acolo este o dană cunoscută pentru alte activităţi, respectiv cereale, aceasta a fost soluţia acceptată de autorităţile române”, mai precizează Toader.
Aşadar, autorităţile române au fost cele care au recomandat portul Constanța, la o dană deţinută de un offshore din Cipru. În timp ce nemţii şi-au luat măsuri de prevedere excepţionale până la închiderea spaţiului aerian, în România nava a fost dusă în proximitatea zonei metropolitane a Constanței.
