Traian Băsescu a afirmat că reţinerea sa faţă de numirea lui Ovidiu Silaghi ca ministru al Transporturilor este legată de faptul că nu s-a ilustrat cu nimic la acest minister în timpul guvernului Ponta I. Băsescu a mai spus că Victor Ponta trebuie să-şi asume responsabilitatea politică pentru rezultatul privatizării CFR Marfă.
Iată principalele declaraţii ale preşedintelui, conform RTV.net.
-Trebuie să spun că azi am primit adresa semnată de premierul Ponta prin care îmi solicită numirea domnului Silaghi ca ministru al Transportruilor. Ce voi spune despre lipsa mea de încredere în această desemnare le-am spus şi domnului Ponta şi domnului Antonescu ca să nu îi pun în situaţia să fie confruntaţi cu un refuz al desemnării. Eu nu doresc să creez prejudicii de imagine domnului Silaghi.
-N-am avut un real succes în obţinerea acordului legat de o altă nominalizare decît cea a domnului Silaghi. Principalul motiv invocat a fost legat de istoricul prezenţei la Ministerul Tranporturilor în primul guvern Ponta. A fost un soi de apă sfinţită: nici nu a făcut ceva, nici nu s-a opus la ceva. Am observat ineficienţa totală a domnului Silaghi pentru că nu a reuşit să facă niciun pas pentru deblocarea fondurilor europene. Un om fără performanţă care nu aduce nimic ca imagine guvernului Ponta.
-Este inoportună desemnarea unui ministru care nu a fost implicat în niciun fel în privatizarea CFR Marfă.
-Toţi ştim aprecierile extraordinare primite de domnul Fenechiu de la domnul prim-ministru legate de modul cum s-a desfăşurat procesul de privatizare al CFR Marfă. Cred că dată fiind conjucntura de la Transporturi ministrul interimar să rămână în funcţie măcar până la semnarea contractului de privatizare. Un alt motiv de îngrijorare pentru mine este că membri ai cabinetului au vehiculat ideea că se aşteaptă avizul Consiliului Concurenţei ceea ce este o minciună, CC nu avizează decât după semnarea contractului.
-Domnul prim-ministru trebuie să constate desemnarea câştigătorului şi să dispună semnarea contractului. În spaţiul public circulă o minciună venită de la Guvern, că se aşteaptă avizul Consiliului Concurenţei.
-Ceva mi se pare în neregulă aici. De aceea, având în vedere aprecierile publice extrem de favorabile făcute de premier, cred că trebuie să-şi asume răspunderea în continuare. N-aş vrea să-l aud pe premier să spună peste câteva luni că ministru a fost Silaghi, nu eu. Aş vrea să-l ajut să fie consecvent, ceea ce ar fi un eveniment.
-Ştiu că cel care a câştigat caută cu oarecare disperare la bănci bani pentru privatizare. Marea mea problemă este că, ştiind că are oarecari credite pe propria companie şi că acum trebuie să împrumute 200 de milioane pentru CFR, de unde va avea bani să facă investiţii. Că aşa s-a convenit în CSAT, să facă privatizare cu un investitor strategic. De unde o să ia bani să investească în modernizarea companiei?
-Interimatul se termină pe 25 august şi voi lua o decizie definitivă cu privire la domnul Silaghi pe 23 august. Până atunci ar fi timp să se semneze sau să se respingă semnarea contractului de privatizare şi nu aş vrea să-l văd pe Silaghi că este ţapul ispăşitor al unei privatizări de tip Oltchim.
-CFR Marfă este o companie absolut strategică şi simt responsabilitatea ministrului ce va avea răspunderea politică pentru finalizarea procesului de privatizare.
-Argumentele mele legate de semnele de întrebare legate de potenţialul financiar al câştigătorului le-am ridicat şi în discuţiile avute cu FMI, Banca Mondială. Poate şi Guvernul ar trebui să discute mai mult acest subiect.
-Dacă nu cumva începe să taie cu zecile de mii de vagoane să-şi achite din vânzarea fierului vechi datoriile la bănci. S-ar putea ca eu să greşesc, dar fiind o companie importantă aş vrea să fiu mai prundent şi mai entuziasat. M-aş bucura ca premierul Ponta să aibă dreptate.
-S-ar putea vorbi ore în şir despre acordul de parteneriat între Guvernul României şi Comisia Europeană. Acesta trebuie finalizat cât mai curând şi se contituie în baza de pregătire a absorbţiei fondurilor europene în 2014-2020. Apoi se elaborează programele sectoriale. Pentru a se elabora programele, şi care nu sunt puţine, trebuie să se convină între guvern şi Comisie termenii acordului de parteneriat. Suntem deja destul de întârziaţi dacă privim şi la observaţiile făcute de CE la nivel tehnic: „acordul de parteneriat nu ţine cont de substanţa strategiei Europa 2020”.
-Asta arată oamenii de la Guvern care au elaborat acordul de parteneriat habar nu au obiectivele UE pe termen lung.
-Cea mai ridicolă observaţie este între programul de reformă trimis la Bruxelles şi acordul cu CE nu se observă vreo corelare.
-O altă observaţie: „Guvernul dă dovadă de o lipsă cronică de capacitate de analiză”. Lipsă de capacitate de analiză în ce priveşte priorităţile de dezvoltare şi în stabilirea obiectivelor care prin finanţarea de la UE ar contribui la creşterea competitivităţii. Cred că este unul dintre cele mai grave afronturi aduse unui guvern de când sunt eu în Consiliul European. Îmi este greu să înţeleg cum au putut face un astfel de document.
-O altă formulare: Incoerenţă şi lipsa unei orientări strategice în abordarea obiectivelor tematice.
-Motivul ieşirii mele sunt multe altele. Motivul semnalului pe care îl trag public este că riscăm să intrăm în exerciţiul bugetar 2014-2020 la fel de nepregătiţi cum am intrat în 2007 şi riscăm acelaşi proces de întârziere. Aceştia nu sunt banii lui Băsescu, ai lui Ponta, ai lui Teodorovici. Sunt bani destinaţi dezvolării ţării. NU pot să vă spun de dragul acordului de coabitare că „nu vă spun nimic, dragi români!”.
