Îmi este clar că acesta este singurul Guvern posibil, pentru un număr de ani. Membrii lui sunt rezultatul votului nostru, ba încă a unuia mai apropiat de democraţie, aşa cum ne-am dorit. Cel puţin deocamdată este evident că Guvernul are sprijinul declarat al preşedintelui, exprimat fie în sediul din Piaţa Victoriei, fie la Sinaia. Şeful executivului pare un om serios.
Faptul că a fost ales, a doua oară primar al Clujului, cu un număr atât de mare de voturi, îl recomandă, cel puţin, ca un bun gospodar şi cunoscător în ale administraţ iei. Mai mult, ceva ce ne-am dorit dintotdeauna, asupra lui nu planează nici măcar bănuieli de corupţie ci doar un banal ursuleţ, din pluş, animăluţ care, poate, îl şi umanizează puţin. Mai mult, măsurile de austeritate, deja luate, consider că nu pot fi decât aplaudate, mai ales în criză. În acest context, pe care am încercat să îl schiţez în linii foarte generale, nu înţeleg ofensiva mediei asupra celor aflaţi la putere.
Oricum nu se mai poate schimba nimic, cine ştie câtă vreme. Oricum, scriind sau comentând, la televizor, tot felul de baliverne, jurnaliştii, sau firmele pe care le reprezintă, nu vor putea obţine banii, sau avantajele, pe care şi le visează la orice început de guvernare. Dacă este să punem problema la modul cel mai serios, membrii Guvernului trebuie lăsaţi să muncească, cel puţin, câteva luni şi apoi criticaţi. Când este evident că ne aşteaptă un an greu, poate plin de tragedii, legate de criză, opinia publică nu trebuie injectată de la început cu otravă. Mai contează averile miniştrilor, atâta timp cât nu există dovezi că ar fi fost dobândite ilicit? Contează înălţimea premierului şi obedienţa lui faţă de pre- şedinte, ca şi cum ar fi singurul?
P.S. Nu am avut onoarea să cunosc nici un ministru şi cam în această situaţie se găsesc şi colegii mei. Dar vom încerca să îi ajutăm, pe rând, analizândule la modul cel mai serios activitatea. Poate şi viaţa personală, în măsura în care putem să îi facem mai cunoscuţi şi să le sugerăm să fie cuminţi. Ţara are nevoie.
