„În 2014 cel care va decide câştigătorul alegerilor se numeşte Traian Băsescu. Va avea măcar 20% electorat fidel. (…) Cine are cei 20% câştigă. Rezultă că va fi cel mai curtat om politic din anul 2014. Drept pentru care cred că îi vor cumpăra nu Boeing sau Airbus, ci un OZN” (S. Lăzăroiu, 22 martie)
„Un partid care câştigă alegerile parlamentare sau o coaliţie care câştigă alegerile parlamentare în România să vină la mine şi să-mi spună: ‘Noi am câştigat alegerile parlamentare, domnul Traian Basescu este candidatul nostru oficial pentru funcţia de prim-ministru’. În acel moment Traian Băsescu ar fi desemnat prim-ministru al României, pentru că tocmai în acest sens am înţeles eu mereu Constituţia, chiar cea actuală” (Crin Antonescu, la Realitatea TV).
Ofensivă de imagine sau declaraţie nu-foarte-planificată. Cum şi declaraţiile de simpatie ale lui Crin Antonescu faţă de Gigi Becali pot fi într-o tradiţie de solidaritate intrapartinică („nu-l las la greu”) sau o tentativă de a capta publicuri noi. Vom vedea în lunile următoare.
Preşedintele PNL face şi o eroare interesantă în acelaşi interviu: „Preşedintele trebuie să ia notă prin desemnarea sa de alegerea pe care au făcut-o cetăţenii. Cetăţenii au ales o majoritate în parlament, care acea majoritate decide cine va fi prim-ministru, preşedintele oficiind pur şi simplu consacrarea acelei voinţe”.
Cetăţenii nu aleg majorităţi. Am avut şapte scrutine parlamentare după Revoluţie. Doar de două ori un partid sau o alianţă a avut majoritatea absolută în Parlament în urma alegerilor (1990, 2012). Majorităţile sunt rezultatul negocierilor dintre partide post-alegeri. Exemplu:
Partidul Mare 30%
Partidul A 20%
Partidul B 20%
Partidul C 20%
Alţii 10%
Partidele A, B şi C sunt partide dispuse să colaboreze între ele şi să izoleze partidul Mare, formând o nouă coaliţie de guvernare fără el. Sau poate că unul dintre ele colaborează cu Partidul Mare şi formează o coaliţie de guvernare cu el. Aceste lucruri se decid însă după alegeri.
Dacă excludem din calcul negocierile post-alegeri, nu ştiu care a fost „majoritatea aleasă de cetăţeni în parlament” în urma alegerilor din 2008 (PSD şi PNL 35% din mandate, PNL 20%). Tehnic se pot alcătui trei majorităţi (PSD+PNL, PSD+PDL, PNL+PDL).
De asemenea în 1996 PDSR şi PD aveau posibilitatea teoretică să se alieze (aveau, combinat, 40% din mandate) şi să încerce să izoleze CDR (un pic peste 30% din mandate). Dar nici măcar atunci nu vorbim de o majoritate. Exemplele pot continua.
Sursa: Barbu Mateescu
http://sociollogica.blogspot.ro/
