Cand imparateasa persana musulmana Mumtaz Mahal se afla pe patul de moarte, ea i-a cerut sotului sau Shah Jahan, imparat mogul, sa-si iubeasca fiii, sa se recasatoreasca si sa-i faca un mormant pe care sa-l viziteze la aniversari. Si imparatul, care si-a iubit sotia atat de mult incat dupa moartea ei parul i-a albit complet in doar cateva luni, i-a construit un mormant atat de frumos si de impozant, incat a uimit o lume intreaga. Acel mormant este Taj-Mahal, monument care acum este vizitat in fiecare an de zeci de mii de turisti.
Monumetul este cel mai faimos din India si nu atat datorita constructiei sale mai mult decat impozante, cat mai ales povestii de dragoste cutremuratoare care a sta la baza construirii sale. Pe langa faptul ca este un templu magnific, care aminteste lumii de bogata civilizatie a unei tari care a fost treptat inghitita de industrializare, Taj-Mahal este considerat simbolul cel mai impresionant al iubirii din cate exista. Constructia lui a durat 22 de ani si, in afara de palatul propriuzis, mai fac parte din complex si doua moschei construite in acelasi stil.
In interiorul templului se afla sicriul mult iubitei imparatese, care este incrustat cu pietre pretioase. Bogatia opulenta se revarsa peste tot unde vezi cu ochii. Imparatul nu a facut rabat la nimic atunci cand a construit mormantul, el incercand sa-i ofere iubitei lui absolut tot, chiar daca ea il parasise inchizand ochii pe vecie.
Imaginile care descriu maiestuoasa constructie nu sunt intru totul fidele legendei, poeziei si romantismului despre care poetul Tagore (amintit si de Mircea Eliade in al sau roman “Maytrei”) obisnuia sa spuna ca este “o lacrima pe obrazul timpului”. Culorile cladirii nu sunt aceleasi mereu, se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp, Taj-Mahal straluceste ca o nestemata, fiind roz la rasaritul soarelui si alb-galbui spre asfintit. Cineva a spus ca aceasta schimbare a culorilor seamana cu starea de spirit a femeilor…
