Performanţele sud-coreene din domeniul cosmic şi al rachetelor se bazează în mare pe tehnologii ruseşti, inclusiv furate. Această concluzie reiese din mărturisirea senzaţională a unui întreprinzător sud-coreean, făcută pentru ziarul Chosun Ilbo.
„La însărcinarea serviciilor secrete, am reuşit să aduc din Rusia, sub formă de fier vechi, câteva rachete balistice intercontinentale şi cinci motoare pentru ele. Am reuşit să le transport în Coreea de Nord şi să le dau serviciilor secrete. Am fost decorat, însă nu a durat mult şi guvernul ţării mele a uitat de mine. Acum nu ştiu ce să fac. În Rusia, unde am avut câteva companii, nu mai sunt primit”. Aceste declaraţii senzaţionale au fost date în presă de un om de afaceri sud-coreean, care a lucrat mult timp în Rusia.
Ziarul Chosun Ilbo, care a relatat acest caz, a anunţat că declaraţiile sunt autentice, ele fiind confirmate de reprezentanţi ai Serviciului Naţional de Informaţii. Însă ei au menţionat că rachetele „nu au fost altceva decât fier vechi”. După cum au reuşit să afle ziariştii ruşi, organele de ordine ruseşti au confirmat şi ele acest caz, menţionând că nu este primul de acest gen, când reprezentanţi sud-coreeni ai unor „profesii paşnice” îndeplinesc „sarcini delicate” ale serviciilor secrete.
În ceea ce-l priveşte pe omul de afaceri sud-coreean, căruia ziarul Chosun Ilbo i-au dezvăluit doar prima literă a numelui de familie – K., el şi-a început afacerea în Rusia în anul 1996. Compania lui s-a aflat în Petropavlovsk-Kamceatski şi s-a specializat pe transportarea de fier vechi în Coreea de Sud. În anul 1997, K. a primit permisiunea din partea Ministerului Apărării din Rusia să recicleze rachetele balistice din Kamceatka, care erau prevăzute în acordul cu SUA referitor la reducerea armelor strategice de ofensivă. Şi în acel moment a început romanul detectiv de spionaj.
Despre proiect a aflat Serviciul de Informaţii din Coreea de Sud. Reprezentanţii săi s-au întâlnit cu K. şi i-au cerut să transporte rachetele într-o stare cât mai intactă. În mod obişnuit, rachetele erau tăiate în bucăţele, în prezenţa unui reprezentant al SUA. Dar, potrivit spuselor lui K., el s-a împrietenit cu comandantul bazei şi câţiva ofiţeri din contraspionajul militar rusesc, care pentru 700.000 de dolari „au închis ochii” la activitatea omului de afaceri sud-coreean. Drept urmare, în anul 1998, K. a reuşit să transporte în Coreea de Sud bucăţi mari de rachetă şi motoare. Acolo, potrivit lui K., despre operaţiunea reuşită s-a aflat „la vârf”, iar pe 13 martie 1999, spionul a primit personal din mâna directorului Serviciului de Informaţii sud-coreean o medalie „pentru aportul deosebit adus securităţii ţării” şi un premiu în valoare de 10.000 de dolari.
Operaţiuni similare au fost efectuate de K. încă de două ori: în decembrie 2000 şi în noiembrie 2001, scoţând din Rusia încă trei motoare de rachete şi piese noi pentru ele.
„Din câte ştiu eu, după aceea racheta a fost asamblată, studiată, iar datele obţinute s-au folosit pentru crearea unui satelit sud-coreean”, declară K. După această operaţiune, el s-a profilat pe business-ul turistic legal cu Rusia, însă în 2007 i s-a interzis intrarea în Rusia, în legătură cu suspiciunea de implicare în activitatea de spionaj.
Lui K. i-au rămas în Rusia active în valoare de 20 de milioane de dolari, aşa că interdicţia de a intra în ţară a fost o catastrofă pentru el. El a cerut ajutorul Serviciului de Informaţii şi MAE din Coreea de Sud, dar nu a primit sprijinul lor. Drept urmare, K. a decis să ceară ajutorul presei, relatând despre activitatea sa de spionaj.
