Cristian Preda: Liftul
O știre de ieri anunța că la Suceava mai mulți aleși locali și naționali au inaugurat, asistați de un sobor de preoți, un lift. Costume Armani și smerenie lângă un ascensor – iată cadrul unui ritual definitoriu pentru politica românească.
Gurile rele spun că la ceremonie trebuia să vină și ministrul transporturilor, fiindcă e vorba, în fond, despre un mijloc de locomoție.
În replică, alți cârcotași ar fi vrut să îl vadă la ceremonie și pe ministrul marilor proiecte, fiindcă liftul a costat un milion de euro.
Doamne, mare ți-e grădina!
Stelian Tănase: CÂT DE SĂNĂTOASĂ VA FI NOUA CONSTITUȚIE A ROMÂNIEI?
La sfârșit de luna martie în anul 1923, România avea o nouă Constituție. Cu articole din Constituția lui 1866, noua Constituție era adoptată după Marea Unire. Constituția din 1923 vorbea despre o țară cu o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teriotoriul inalienabil. În 2013, România se pregătește pentru o nouă Constituție, iar lipsa de transparența a celor responsabili cu revizuirea ei, i-a facut pe membrii societății civile să facă publica o scrisoare deschisă pentru a incerca prevenirea unei erori ce nu ar face onoare noii Constitutii a României. Despre Constitutia Romaniei, Stelian Tanase a vorbit in urma cu cateva zile la RFI Romania:
„Este o discuţie delicată şi nu ştiu dacă am competenţele necesare, deşi am lucrat pe Constituţia de la 1866, am scris despre momentul respectiv. Am lucrat pe Constituţia de la 1923, m-a interesat foarte mult cum s-a dat, cum s-a scris. Poate nu ştiţi dar Partidul Naţional Tărănesc nu a votat această Constituţie, nici nu s-a prezentat la votul de atunci. S-a spus ca e Constituţia lui Brătianu. Toată opoziţia inclusiv PNŢ-ul a fost contra acestei Constituţii. E drept, cand au venit la putere cinci sau şase ani mai târziu, au aplicat-o, nu au contestat-o, deşi în 1930 când Regele s-a întors, Regele Carol al II-lea, a făcut restauraţia pe umerii lui Maniu, care nu recunoştea în acest sens Constituţia de la 1923 şi deciziile luate de guvernul Brătianu în legătură cu prinţul Carol care renunţase la tron de două ori şi deciziile Regelui Ferdinand.
Nici Regele Carol al II-lea nu a fost de lepădat. A fost epoca cu cele mai mari înfloriri a României, mai ales culturale. Dacă are un merit este că a susţinut energic cu bani şi cu iniţiative scriitorii şi artiştii români. E adevărat, era şi corupt. Era o epocă cu o Europă foarte tulbure. Democraţia pierdea teren şi Constituţia din ’23 a fost anulată în 1938, în martie, în acelaşi timp cu apariţia dictaturii regale. Nu i-aş face o mare vină.. desi îi fac. Am un dinte împotriva lui din cauza asta. Era o Europă cum era. De cinci ani era Hitler la putere, Stalin se pregătea de război ca şi Hitler. Democraţiile liberale păreau că îşi pierduseră suflul şi Carol a încercat să navigheze prin această „strâmtoare a lui Magellan”.
După război au venit ruşi. S-a revenit în 23 august 1944 prin declaraţia regelui la Constituţia din 1923. Rusii nu au ţinut însă cont de ea. A urmat Constituţia comunistă din 1948, care era de fapt o traducere a constituţiei sovietice, nu avea nicio valoare. În anii ’60 s-a dat o altă constituţie comunistă, brodată, epurată de articole, constituţie care arăta subordonarea necondiţionată a României faţă de Moscova. Şi mai avem două constituţii după ’89.
Eu nu am înţeles în niciun fel şi nici astăzi nu înteleg. Consider o prostie politică faptul că nu s-a revenit la Constituţia din 1923 şi cu aducerea Regelui Mihai. Apoi se putea face o adunare constituantă şi amenaja ca pentru sfârşitul secolului XX. S-a făcut o constituţie discutabilă. Ţara asta nu a fost întrebată dacă vrea monarhie sau republică. Automat dacă erai de acord cu constituţia, însemna că erai de acord cu republica, aşa cum o definiseră Iorgovan şi ceilalţi, ca să-l slujească pe Ion Iliescu. Am dat o altă constituţie peste zece ani ca să-l slujească pe Adrian Năstase. Şi acum pregătim o altă constituţie foarte problematică. Şi atunci s-a facut totul repede pentru că era nevoie pentru accesul la Uniunea Europeană de o constituţie, acum spun ei că avem nevoie de o nouă constituţie pentru chestiunea cu regionalizarea.
Eu cred că se pregăteşte o constituţie pentru Crin Antonescu. Este o putere, vorbesc despre coaliţia de guvernare în care şi PSD-ul este prezent, adică e chiar mai puternic decât PNL-ul şi bănuiesc că va avea şi alte intenţi. Va fi o luptă frumoasă la vârf şi vor rămâne destul de multe articole discutabile, pentru că Antonescu nu le va dori, unele articole, gândindu-se că el este viitorul preşedinte.
Constituţia care se pregăteşte acum ridică foarte multe probleme spinoase. Şi am sa dau câteva exemple. În timp ce PSD-ul are un program de guvernare sau obiective pe opt ani, PNL-ul are obiective pe doi ani, alegerile prezidenţiale la care va participa Crin Antonescu. Din această cauză există o diferenţă de unitate de măsură între PNL şi PSD care v-a naşte, în cadrul discuţiilor care vor fi la elaborarea constituţiei, destul de multe tensiuni. O a doua problemă este că nu cred că ne vom putea dezbăra de această idee de a face o constituţie subiectivă care să folosească celor de la putere. Constituţia din 1991 a fost pentru Iliescu, cealaltă pentru Nastase, cred ca acum urmează una pentru Antonescu sau Ponta. Nu ştim încă cum o sa fie. Ceea ce nu e bine.
Trebuie să facem o constituţie în care, măcar 50 de ani, nu mai pune nimeni nicio virgulă. Şi să fie desigur aplicabilă, funcţională. Avem apoi problema aceasta a raportului între puterile executive, guvern – presedinţie, şi mai avem o problemă, raporturile cu parlamentul. Eu visez o monarhie constituţională. Cred că monarhia este potrivită pentru România. Cred că Regele Mihai, sigur, are o vârstă, este cel mai mare personaj istoric al secolului al XX-lea, din România. Eu sper ca acum să se facă totusi un referendum asupra formei de guvernământ. Altfel, nici nu mă duc la vot dacă nu fac asta. Nici nu ştiu dacă cineva o să mă întrebe ceva legat de constituţie, chiar dacă cunosc unele lucruri, despre cum cred că ar trebui făcută. Nici nu am orgoliul că trebuie să fiu chemat că altfel nu iese bine constituţia, nu.
Sunt mulţi oameni capabili în ţara asta care ar putea avea un cuvânt de spus în acest sens. Au promis însă că vor face nişte dezbateri cu intelectualii, cu Academia Româna, cu societatea civilă şi sper să nu fie obişnuitele conferinţe formale. Ne întâlnim, stăm două ore, cică am consultat societatea civilă. Sper să nu facă din asta o comedie pentru că voi fi un adversar hotărât contra acestei boli. Boala probată şi cu celelalte două constituţii recente. Să-mi iertaţi scepticismul dar avem nişte boli vechi de care nu cred că ne-am vindecat încă. Nu pot să-mi fac iluzia că a venit cineva nou la putere, a venit o nouă forţă, şi deja lucrurile s-au schimbat, devenim angelici. Nu, cred că avem aceleaşi boli pe care nu le-am tratat şi nici nu vrem să le tratăm, mai ales politicienii.”
Victor Ciutacu: Mai subţire cu lecţiile de antibăsism!
Zilele astea am avut curiozitatea şi răbdarea să citesc, pe blogul ăsta şi aiurea, diverse reacţii inflamate faţă de plecarea mea din Intact la România TV. Şi râd acru. Pentru că e distractiv să priveşti de sus adunarea de strânsură a antibăsiştilor de rit nou făcuţi la apelul bocancilor care mă acuză pe mine, preventiv, înainte să aibă vreun motiv plauzibil, de întinare a nobilelor sentimente antibăsiste. Şi-i anunţ, cu ocazia asta, pe toţi, că nu iau lecţii de antibăsism de la:
– vedete de televiziune care l-au susţinut şi votat pe Băsescu până au descoperit, prin 2008-2009 că e profitabil pentru imaginea proprie să fii anti
– politicieni care, în timp ce familia mea era hărţuită de băsişti, făceau alianţe profitabile şi dezgustătoare cu ai lui Băsescu
– comentatori anonimi care au stat cu pătura-n cap când ăla stăpânea o ţară şi eu trăiam cu filaj la uşa blocului
Am fost tolerant. Am vrut să văd cum se manifestă, în toată splendoarea ei, ipocrizia. Nu merită. Mi-e greaţă. Aş vărsa, dar ar fi păcat. Nu dau un scuipat pe ei. Eu am avut puterea să-mi omor propria creaţie. Şi s-o iau, din nou, de la zero. Să mă lupt, pe pielea şi pe reputaţia mea, cu liderul detaşat, nu cu lanterna roşie. Măcar nu mi-e ruşine de mine…
