În timpul privitului la televizor, creierul uman suferă o serie de modificări funcţionale, de care cei mai mulţi oameni nu sunt conştienţi. O activitate considerată a fi inofensivă reprezintă de fapt o ameninţare reală la bunăstarea fizică şi mentală a oamenilor, prin reducerea nivelului de inteligenţă şi distrugerea capacităţii de concentrare.
Martin Haracz, autorul acestei analize prezentate de Eruptingmind.com, subliniază faptul că televiziunea este o tehnologie extrem de eficientă de control al minţii, care poate avea o influenţă majoră asupra modului de percepţie a lumii înconjurătoare, dar şi asupra simţului valorii personale.
Efectele televizorului asupra creierului
Martin Haracz prezintă un rezumat al principalelor descoperiri pe care le-a făcut, considerând că acesta „trebuie privit ca un punct de plecare pentru viitoarele analize ştiinţifice”.
„O parte din datele prezentate sunt şocante. Iar atunci când o persoană se confruntă cu acest tip de informaţii, tendinţa umană naturală este de a nega (adică, de a spune că nu este adevărat sau de a lua în râs cele spuse), de a respinge (adică, de a refuza să iei în considerare) sau de a reprima (adică de a uita) acele informaţii. Acestea sunt mecanisme psihologice naturale de apărare, care, în unele cazuri, pot fi utile, dar de cele mai multe ori determină consecinţe pe termen lung mult mai grave”, precizează autorul.
Iată câteva efecte devastatoare ale televizorului pentru creierul uman:
Stare hipnotică – Creierul ajunge într-o stare hipnotică după doar câteva secunde de privit la televizor
Televizorul transpune privitorul într-o stare hipnotică, asemănătoare cu somnul, ceea ce conferă o cale uşoară de acces către subconştient (este unul din motivele pentru care foarte mulţi oameni adorm foarte repede în timp ce se uită la televizor).
Efectul hipnotic este în mare parte provocat de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (acea „pâlpâială” a ecranului), care comută undele cerebrale într-o stare alfa, o stare mentală pe care în mod normal o asociem cu meditaţia sau cu relaxarea profundă. La majoritatea oamenilor, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute.
Într-o stare hipnotică, informaţia la care suntem expuşi este descărcată direct în subconştient, acolo unde va influenţa convingerile existente şi va crea noi concepţii, fără ca subiectul să fie conştient de acest lucru.
Acest fenomen are implicaţii evidente pentru specialiştii în marketing care doresc să-şi vândă produsele „grupului-ţintă”. Ideea este foarte bine ilustrată în reclama de mai jos, care promovează beneficiile publicităţii la TV:
Dependenţă – Televizorul poate crea o dependenţă atât fizică, cât şi psihologică
Privitul la TV determină organismul să elibereze substanţe chimice care îi fac pe oameni să se simtă bine. Acestea sunt endorfinele, un sedativ natural cu proprietăţi asemănătoare heroinei. Din acest motiv, nu este doar posibil, ci foarte probabil, să devii dependent de televizor din punct de vedere fizic.
O persoană care nu are posibilitatea să îşi urmărească emisiunea preferată are mari şanse să afişeze simptome asemănătoare sevrajului, experimentate în mod obişnuit de o persoană dependentă de droguri. Acestea pot deveni furioase, nerăbdătoare şi vor face orice pentru a viziona emisiunea la televizor.
Prin urmărirea televizorului, zonele de plăcere din creier devin suprastimulate. Ca şi rezultat, sistemul de recompensare devine desensibilizat şi apoi se recalibrează singur la un nivel mult mai ridicat.
Cu alte cuvinte, creierul va avea nevoie de un val şi mai mare de chimicale pentru a produce aceleaşi sentimente. Un efect clar al acestui mecanism este dependenţa.
Reducerea funcţiilor cerebrale superioare
Privitul la televizor reduce activitatea cerebrală superioară, promovând activitatea în regiunile cerebrale inferioare. Cu alte cuvinte, acest lucru te face mai puţin inteligent, fiind condus mai degrabă de instincte, asemenea animalelor.
Agenţii de publicitate vizează o regiune a creierului cunoscută sub numele de „creierul reptilian”. Este vorba despre o parte antică a creierului, responsabilă pentru nevoile primare şi primitive, cum ar fi cele de sex, de hrană şi putere. Aceste teme se regăsesc în mod repetitiv în campaniile de publicitate pentru a induce oamenilor dorinţa de a-şi satisface aceste nevoi primare.
Cea mai obişnuită „tenhică” este aceea de a seta în subconştient programul potrivit căruia viaţa proprie va fi mai bună dacă achiziţionezi produsul promovat, şi că, fară bunul respectiv, tu sau viaţa ta nu este completă.
Risc crescut de deces
Numeroase studii au asociat privitul la televizor cu un risc mai mare de deces. Acest lucru se poate datora lipsei de activitate fizică, asociată cu privitul la televizor, sau ca un rezultat al degenerării fizice a creierului. Totuşi, nu s-a ajuns la date ştiinţifice concrete care să explice de ce televizorul creşte riscul de deces sau prin ce mijloace.
Deficienţă de atenţie
Privitul excesiv la televizor poate creşte riscul deficitului de atenţie la copii şi adulţi. Acest lucru se datorează modificărilor foarte rapide de scene, care se produc în videoclipurile din ziua de azi.
Dacă vom compara un film vechi, cum ar fi cele din anii ’40-’50 cu filmele moderne, vom observa că, la filmele mai vechi, schimbarea cadrelor se producea în intervale de timp mult mai lungi. Schimbările/tăierile frecvente de scene sunt utilizate pentru că activează aşa-numitul „răspuns orientativ”. Acesta este un răspuns biologic natural, care atrage în mod automat atenţia către lucrurile care se schimbă în mediul tău.
Cu cât există mai multe schimbări de scene, cu atât este stârnită mai mult atenţia, iar răspunsul orientativ este activat mai puternic. Totuşi, tăierile de scene care se produc mult prea frecvent pot face un videoclip să fie extrem de dificil de urmărit. La un film mai lung, cadrele derulate cu repeziciune nici măcar nu mai pot fi numărate, din cauza stării hipnotice în care se află creierul, ceea ce reduce în mod considerabil abilitatea de a gândi logic.
Ce se întâmplă atunci când un copil, dependent de TV, se duce la şcoală pentru a-şi dezvolta modul de gândire? Momentele de atenţie se vor scurta pentru copilul care stă în bancă, la şcoală, încercând să fie atent la un subiect care nu îi activează creierul sau care nu îi face corpul să se simtă la fel de stimulat ca atunci când se află în faţa televizorului.
Citeşte mai multe pe Financiarul
