Nu mai puțin de zece actuali și foști miniștri au participat, joi, la lansarea Raportului SAR 2013. Societatea Academică din România a prezentat, la sediul Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Raportul de Analiză şi Prognoză pe anul 2013 care analizează capacitatea statului român de a gestiona probleme de politici publice pe parcursul anului 2012 precum şi resursele relansării în anul 2013, în contextul recesiunii economice la nivel european.
Principala intrebare: Cum relansăm România?, a primit diverse răspunsuri, unele concrete, altele bazate pe noi promisiuni. Clientelismul politic şi corupţia – cea mai mare ameninţare pentru creşterea economică
Cea mai aprigă dispută a constituit-o raportul dedicat relației cu FMI. Conform primelor date obţinute din raportul redactat de expertul SAR, Florin Citu, reiese că România nu a pus în aplicare niciuna dintre recomandările FMI şi doar a mimat reforma economică în perioada 2009-2012. Singurul obiectiv atins din acordul cu Fondul a fost deficitul bugetar, dar şi acesta pe seama creşterii datoriilor restante ale statului, atât la nivel central şi local, cât mai ales la nivelul companiilor naţionale, se mai arată în Raportul SAR.
În document se concluzionează că majorarea dramatică a acestor arierate, creşterea taxelor, dublarea datoriei publice, precum şi revizuirea în favoarea administraţiei de la Bucureşti a majorităţii ţintelor convenite cu FMI, au făcut creşterea economică prognozată improbabil de atins. Clientelismul politic şi corupţia reprezintă cea mai mare ameninţare pentru creşterea economică, reiese din Raportul Societăţii Academice din România. Documentul prezintă dovezi pe baza datelor Eurostat, potrivit cărora ţări cu corupţie semnificativă, ca Italia, Grecia sau România, cheltuiesc banii publici pe proiecte discreţionare, în vreme ce domenii cheie pentru dezvoltare, precum Sănătatea şi Educaţia, rămân cronic subfinanţate.
Conform datelor statistice, ţările cele mai corupte au cele mai mari investiţii guvernamentale, cel mai mic buget pentru Sănătate şi o rată de colectare a taxelor şi impozitelor semnificativ mai redusă decât în statele unde fenomenul corupţiei se manifestă mai puţin.
Acordurile cu FMI şi Comisia Europeană trebuie finalizate şi înnoite – a spus ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, ca răspuns la concluzia celui mai recent raport al Societăţii Academice din România, conform căreia ţara noastră ar trebui să renunţe la un eventual nou acord cu Fondul Monetar Internaţional. Experţii SAR consideră că obiectivele acordurilor de până acum, legate de creşterea economică, au fost ratate, iar printr-o nouă înţelegere, nu numai că România nu ar mai avea de câştigat, ci ar putea pierde o parte din posibilii investitori care ar percepe un nou acord ca pe un semn de vulnerabilitate. Liviu Voinea spune, însă, că întreruperea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale ar avea efecte negative. De exemplu, o creştere a volatilităţii şi a costurilor surselor de finanţare.
Liviu Voinea: „Alături de îmbunăţirea absorbţiei fondurilor europene, reformele structurale reprezintă principalul motor de creştere economică sustenabil, pe termen mediu şi, le putem face mai bine, în interiorul acordurilor cu partenerii internaţionali, decât în afara acestor acorduri. Şi, parte din îmbunătăţirea percepţiei imaginii României, în ochii investitorilor străini, se datorează stabilităţii politice şi reformelor, în special pe zona de consolidare fiscală, parte, se datorează şi existenţei acordului cu partenerii noştri internaţionali”.
Există o relaţie direct proporţională între rata de investire a unui guvern şi nivelul coruţiei
Pesimismul privind performanţa economică este explicat prin barierele administrative, precum timpii de plată a taxelor sau de import/export, şi capacitatea slabă de combatere a corupţiei, potrivit SAR, a carei analiza indică pentru 2013 o creştere a PIB de 1%, sub prognoza Guvernului, de 1,6%.
Potrivit preşedintelui Societăţii Academice Române (SAR), Alina Mungiu Pippidi, indicatorii non financiari sunt mai relevanţi pentru pesimismul analiştilor, indicând pe rând favoritismul companiilor de către guvernanţi, timpii de plată a taxelor, sau de a face importuri şi exporturi, capacitatea de combatere a corupţiei, sau transaparenţa administraţiei.
În ceea ce priveşte favoritismul, Pippidi a amintit că România se află pe al doilea loc, după Slovacia, cu o notă de 2, dintr-o scală de la 1 la 7. Alina Mungiu Pippidi a arătat că se poate observa o relaţie direct proporţională între rata de investire a unui guvern şi nivelul coruţiei, ceea ce înseamnă că ţările unde statul se implică mai mult în economie, prin proiecte şi investiţii, au şi un grad mai mare de corupţie. România este un exemplu elocvent în privinţa acestui paralelism.
O relaţie invers proporţională, mult mai uşor observabilă, se regăseşte şi între parametri birocraţie (traduşi prin timpi necesari pentru diverse acţiuni care ţin de interacţiunea cu autorităţile) – capacitatea de combatere a corupţiei.
De asemenea, raportul anual al SAR reiterează că lipsa de transparenţă favorizează corupţia, relaţia fiind demonstrată de această dată prin comparaţie cu gradul de dotare cu servicii online puse la dispoziţie de autorităţile publice, centrale şi locale.
Un studiu al Băncii Mondiale arată şi relaţia directă dintre controlul corupţiei şi rata de absorbţie.
„Cu alte cuvinte, dacă ştiu controlul corupţiei, ştiu cât va fi absorbţia”, a spus Alina Mungiu Pippidi.
Un alt clasament care plasează România pe o poziţie foarte slabă este cel al timpului necesar pentru racordarea la reţeaua de electricitate, unde România se află printre ultimele 10 state, dintr-un studiu pe 185 de ţări.
Prima recomandare a raportului SAR vizează reducerea barierelor de creştere, prin simplificarea procedurilor administrative cu îmbunătăţirea indicatorilor de impact (timpul de plată a taxelor, import-export), pentru a ajuta economia măcar în zona care nu are contracte cu statul.
Pippidi a explicat că nu insistă pe corupţie, întrucât flagelul va fi abordat de către Parchet, instanţe şi ANI, iar fenomenul va fi mult limitat de restricţiile de disponibilităţi.
SAR propune şi asumarea unui rol de control mai activ al statului în zona monopolurilor, care trag în jos climatul de afaceri prin servicii de slabă calitate şi comportament abuziv şi al întăririi standardelor europene. De asemenea, este propusă colectarea de statistici de performanţă administrativă corecte pentru a permite o guvernare eficientă.
Despre regionalizare și cui se datorează diferențele de dezvoltare
Actuala împarţire administrativ-teritorială a condus la creşterea diferenţelor de dezvoltare regională în România, consideră vicepremierul Liviu Dragnea.
Liviu Dragnea: „S-au constituit trei grupuri de lucru pe lângă Ministerul Dezvoltării. Toate aceste grupuri de lucru – constituite la nivel de specialiști, aleși locali și parlamentari, precum și societatea civilă – lucrează la elaborarea criteriilor care odată definite să fie introduse într-un model matematic şi care să ne dea una sau două sau trei variante posibile de configurare a regiunilor din care să alegem, neuitând obiectivul esenţial al acestui proces şi anume dezvoltarea echilibrată a acestei ţări”.
Autorii raportului SAR au susţinut, între altele, că incapacitatea de stabili priorităţile de dezvoltare ale fiecărei regiuni şi lipsa unor garanţii că banii europeni sunt corect folosiţi, încă sabotează o mare parte din impactul pe care îl pot avea aceste fonduri. Vicepremierul Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, a declarat că viitoarele capitale ale regiunilor nu vor fi stabilite în funcţie de care oraş e mai frumos, ci se doreşte ca în fiecare actuală reşedinţă de judeţ să fie câte o instituţie regională.
„În ceea ce priveşte reşedinţele, a fost o mare dezbatere şi probabil că mai este, unde va fi reşedinţa din regiunea nu ştiu care. Şi au început deja dispute, discuţii la televizor, oraşul meu e mai frumos, al tău e mai urât şi aşa mai departe. Nu aşa vor fi stabilite reşedinţele de regiune. În schimb, noi am propus, am lansat o idee în dezbatere şi a început să prindă adepţi. Vrem ca într-o regiune să fie sediul administrativ unde va fi stabilit, în reşedinţa unui judeţ actual, în schimb în fiecare reşedinţă din fiecare judeţ din regiunea respectivă să fie stabilită o instituţie regională – direcţia regională financiară sau aici să fie reşedinţa administrativă sau aici să fie reşedinţa economică”, a afirmat Dragnea.
El a arătat că „se lucrează” la acest model de distribuţie a viitoarelor instituţii regionale. „Să sperăm că va aduce mai multe beneficii, pentru că e important ca fiecare comunitate să aibă sentimentul că are posibilitatea să beneficieze de avantajele regionalizării”, a menţionat el.
Dragnea a spus că la nivel local sunt „temeri şi dezbateri” privind şi numărul regiunilor. „Că numărul regiunilor va fi 8, va fi 10, va fi 12, va fi 7 este important, dar nu cu aceasta se începe”, a spus ministrul.
El a precizat că nu se va începe reforma regionalizării nici prin desfiinţarea de comune, pentru că aceasta „va speria populaţia”, ci după 2014 se va încerca o stimulare a formării unor asocieri de trei-patru comune. El a spus că şi în această situaţie se poate merge pe rămânerea în clădirile actuale ale primăriilor de comune ale unor funcţionari care să deservească populaţia, iar în centrul asocierii de comune să fie mutate numai anumite atribuţii ale primarilor actuali. Dragnea a spus şi că se poate merge pe formula alegerii unui singur primar al asocierii de comune, secondat de viceprimari aferenţi fiecărei comune actuale.
„O asemenea organizare administrativă, dacă nu este comunicată cum trebuie, nu va avea suport public. Ce nu are suport public, va fi un eşec”, a subliniat Dragnea.
Ministrul a mai spus că, dacă reforma regionalizării nu va fi finalizată în 2013, o altă nouă oportunitate va fi abia în 2020, deoarece trebuie corelată cu acreditarea la Comisia Europeană a programelor operaţionale, strategiilor şi instituţiilor aferente absorbţiei fondurilor europene pe exerciţiul financiar multianual 2014-2020. El a spus că de la Bruxelles există semnale că regionalizarea trebuie făcută anul acesta sau amânată peste şapte ani.
Dragnea a mai argumentat că actuala împărţire a regiunilor de dezvoltare este pe criteriu statistic şi a favorizat clientelismul şi politizarea alocării resurselor financiare. El a spus că modelul cu instituţia regiunii ca nivel suplimentar între Guvern şi administraţia judeţeană este cel optim pentru a asigura un echilibru între nevoia de a genera şi derula proiecte de dezvoltare de anvergură şi cea de a ţine un contact strâns cu comunităţile locale, asigurat în prezent de judeţe.
