Când alerga de colo, colo, să cîştige puterea Traian Băsescu ţinea deschise şi cîte trei fronturi odată.
În perioada în care se bucura de simpatia alegătorilor, ca preşedinte, se lupta şi cu Parlamentul şi cu premierul Tăriceanu şi cu mogulii şi cu magistraţii, cu o încredere de nezdruncinat în puterile lui. Atunci, dacă susţinea într-o zi una şi a doua zi alta, Băsescu ştia că poporul îl iartă. Asta pînă cînd a început să se repete şi mai cu seamă pînă cînd alegătorii s-au prins că nu-i pasă de ei, ci numai de el şi, parţial, de soarta PDL-ului.
Pînă aproape de referendum, Traian Băsescu a fost convins că, în ciuda faptului că-şi pierduse din popularitate, n-avea motiv să se teamă că poporul l-ar putea trimite acasă. Brusca lui piruetă de la afirmaţia că nu vrea să cîştige la masa verde, la îndemnul adresat susţinătorilor lui să stea acasă i-a venit de la vreun sondaj sau de la informaţiile serviciilor despre starea de spirit a populaţiei ? Mai degrabă de la servicii.
Amintiţi-vă de criza lui de nervi şi de ameninţările pe care le-a rostit cînd i s-a părut că interimarul Antonescu încearcă să-l decupleze de la butoanele lor, pentru a-i lua locul. „Paiaţa” care va răspunde în faţa legii, la fel cum o vor face toţi „trădătorii”! a sărit Băsescu. Asta şi intoxicarea cancelariilor occidentale că în România a avut loc o lovitură de stat au fost marile lovituri personale ale lui Traian Băsescu în perioada suspendării sale.
După alegerile parlamentare Traian Băsescu, cel care se jurase cu cîteva zile înainte că nu va înghiţi porcul a sfîrşit prin a-l înghiţi, fiindcă, s-a scuzat, aşa au vrut alegătorii. De fapt, nu numai alegătorii, ci şi amicul Barroso, care i-a transmis, diplomatic, dar ferm, să-l desemneze premier pe Ponta. Atunci s-a rupt cuiul grenadei lui Băsescu, încît el a rămas cu ea în mînă degeaba. Între timp Băsescu nu mai avea guvernul lui, majoritatea parlamentară se schimbase şi nu peste mult timp doi dintre oamenii lui din CSM aveau să fie revocaţi prin votul celor care-i trimiseseră acolo. Şi să nu uităm că de la CCR urmează să plece şi Aspazia Cojocaru.
De ce am făcut această evocare? Fiindcă ieri, în Parlament, dar mai ales ceva mai tîrziu, la un post de televiziune, Băsescu a renunţat la arţagul cu care se adresa „politicienilor” şi s-a străduit să pară un tip rezonabil. Atît de voit rezonabil, încît se împiedica în cuvintele discursului pe care-l citea parlamentarilor şi i s-a adresat lui Zgonea cu titlul de preşedinte al Parlamentului României.
Totuşi, în două privinţe, una, că miniştrii care au de-a face cu Justiţia trebuie să plece din guvern pînă li se limpezeşte situaţia, cealaltă, că parlamentarii ar trebui să nu-şi facă un statut special în faţa legii, Băsescu a avut dreptate. Cine l-a urmărit pe Băsescu a remarcat că el a renunţat în Parlament la obişnuitul său ton acuzator. Nu ştiu cîţi au fost curioşi să-l audă pe Băsescu după aceea şi la un post de televiziune, altul decît B1. Şi ce să auzi din gura prezidenţială?!!! Că Antonescu are şanse de a deveni preşedinte în 2014, că USL e o alianţă politică de succes şi că nu se va rupe.
Totdeauna însă Traian Băsescu are un „dar” sau cel puţin un „totuşi” cu care îşi pregăteşte ceea ce vrea să spună de fapt. Acest „dar” îl avea în vizor pe Vasile Blaga. Băsescu l-a diagnosticat pe Blaga că e epuizat politic. Ce va face Băsescu însă după 2014? Păi, dacă PDL nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor sale, nu se va întoarce acolo, ci se va ocupa de reorganizarea dreptei. Care dreaptă? Dreapta Elenei Udrea, dreapta lui Neamţu? Sau dreapta lui Ungureanu? Sau toate astea la un loc, care încap într-o pungă de plastic, încît rămîne loc în ea şi pentru cîteva portocale pentru presă?
Băsescu a acceptat aseară, indirect, că dacă el susţine pe careva din PDL, asta s-ar putea întoarce împotriva persoanei pe care o susţine. Şi ca să n-aibă aerul că e trădat de foştii săi oameni de încredere, a lansat, pentru comentatori, mesajul că Antonescu ar putea cîştiga prezidenţialele din 2014. Un fel de a spune că că cine pleacă din PDL nu trădează, ci se reorientează.
Aseară, de fapt, Traian Băsescu şi-a dezvăluit nesiguranţa şi, pentru prima oară, a început să facă frumos în faţa USL şi a lui Crin Antonescu, cel care l-a boicotat la discursul său din Parlament. De ce? Fiindcă omul care avea, la un moment dat, toată puterea în România vede că, pe zi ce trece, butoanele pe care putea apăsa sînt tot mai puţine şi mai nesigure.
Aşa că de la slugoşenia de pe vremea cînd spunea „Petrică (Roman, pentru cine a uitat), eşti mare!” Băsescu pare dispus să spună asta lui Crin Antonescu şi useliştilor, imaginîndu-şi că dacă „paiaţa” va ajunge la butoane va proceda ca el, care care a apăsat şi pe butoanele cu procurori şi pe cele cu CSM şi pe cele cu CCR şi, mai ales, pe butoanele serviciilor, ca să-şi lichideze adversarii politici.
