Mă numesc Nechita Răzvan am 26 ani, sunt din jud. Neamţ, oraşul Bicaz, sat Potoci şi aşa începe povestea mea: se întâmplă în vara anului 2002 în luna iulie o zi frumoasă de vară ce nu ştiam că va fi una tragică pentru mine m-am trezit ca de obicei pe la 8 că doar eram în vacanţă şi nu puteam dormi mult că eram nerăbdător să fac alte trăsnăi că la asta mă pricepeam.
M-am îmbrăcat frumos cu intenţia să mă duc la biserică… dar în drum spre biserică mă întâlnesc cu nişte prieteni am stat noi puţin de vorbă şi m-au convins să intru într-un bar să bem un suc zis şi făcut am stat noi ceva în bar adică 2-3 ore.
După ne-am hotărât să mergem la lac să ne bălăcim că doar era vară, am ajuns noi la ora 4 la lac, ne dezbrăcăm şi ţuşti în lac. Apa numai bună de bălăcit, am stat în apă vreo 20 de minute după care îmi vine o idee cam trăsnită să ies din apă şi să sar în cap de pe mal… ies din apă curajos, îmi găsesc un loc potrivit îmi fac avânt şi zuup în apă… apa cum era cam tulbure că plouase cu o zi înainte nu se vedea pe fundul apei, iar eu cum am sărit în cap am nimerit într-un trunchi de copac. În secunda următoare simţeam cum mă duc la fund fără a putea face ceva.. Credeţi-mă au fost nişte clipe cumplite mi-am văzut moartea cu ochii mă zbăteam inutil şi înghiţeam apă.
Norocul meu a fost că prin preajmă era unul dintre prieteni care m-a tras afară dar pentru un moment nu a reacţionat, credea că glumesc, că mă mai făceam că mă înec, dar văzuse că apa se înroşise în jurul meu că mi-am spart şi capul în impact cu trunchiul într-un final m-a tras la mal şi toţi erau speriaţi. Eu cel mai tare că nu mai simţeam nimic şi nu ştiam ce se întâmplă cu mine.
Prima mea reacţie a fost să ridic mâinile, dar nu puteam şi i-am întrebat pe băieţii unde îmi sunt picioarele căci de la impact am paralizat pe loc… Cum erau şi turişti prin zonă a venit la mine un băiat şi-a dat jos tricoul şi mi la pus sub cap şi cu mâinile lui îmi susţinea capul drept cred că îşi dăduse seama că mi-am rupt gâtul… Unul dintre prieteni a căutat să dea telefon la salvare. Restul au fugit de frică probabil şi m-au lăsat ca un câine abandonat.
Într-un timp soseşte şi salvarea, mă pune pe targă şi mă bagă în salvare. Ţin minte doar că în salvare era o asistentă drăguţă ce vorbea cu mine şi îmi spunea să nu adorm… Am ajuns la spitalul din Bicaz şi de acolo m-au trimis de urgenţă la spitalul din Piatra Neamţ. Ajunşi la spital mă văzut un doctor şi mă trimis la spitalul din Iaşi că aici nu era de competenţa lor. În tot acest timp de la Piatra Neamţ la Iaşi nu ştiu nimic ce s-a întâmplat, m-am trezit abia a doua zi într-un salon, au venit asistentele m-au văzut şi m-au pregătit de operaţie.
Cu ajutorul lui Dumnezeu operaţia a fost un succes m-am trezit cu nişte tuburi în gura, într-un salon de reanimare conectat la aparatul de respirat… au fost nişte zile de coşmar pentru că eram singur printre străini, departe de casă şi cu nişte nebuni legaţi de pat în salon ce urlau non-stop.
Am stat cam 2 săptămâni la Iaşi după care m-au expediat la spitalul din Piatra Neamţ la recuperare. De când am ajuns la Piatra Neamţ timp de o lună jumate, aproape zilnic făceam temperatură 39-40 şi nimeni nu ştia care-i motivul. În tot acest timp m-am umplut de escare pentru că nu eram întors la timp şi cum salteaua era din burete mă înfierbântam imediat şi cu febra mea şi nefiind îngrijit corespunzător a început să fac nişte băşici în zonele sensibile adică pe şolduri călcâie şi spate la noadă.
Băşicile la un momentdat se spărgeau şi lăsau în urmă carne vie şi nefiind îngrijite tot săpau în carne. Părinţii ne mai suportând cum mă tratau au decis să mă ducă la spitalul din Târgu Mureş. Atunci a fost mare scandal între părinţi şi doctoriţă că nu-mi accepta transferul, căci zicea că degeaba mă duc laTg. Mureş, că eu nu mai am mult de trăit într-un final am obţinut transferul.
Când m-au văzut cei de la Tg. Mureş cum arăt s-au îngrozit! Eram plin de răni şi surpriză, la radiografie au constatat că eu nu aveam coloana fixată, ci doar clavicula. Acesta era şi motivul pentru care făceam temperatură 39 de grade. Mi-au făcut analize şi a doua zi la operaţie, am intrat în sală liniştit că mai trecusem odată prin asta, au fost nevoiţi doctorii să repare tot ce mi-a făcut la Iaşi, mi-a pus o tijă de 6 cm să-mi susţină coloana. Operaţia a durat 9 ore… pentru cei dragi mie au fost 9 ore de nelinişte şi emoţii până-n gât.
Cu ceva noroc operaţia a fost un real succes. Cam două luni am stat la Tg. Mureş în tot acest timp mi-au îngrijit majoritatea escarelor şi ca toate acestea nu au fost deajuns la 3-4 zile după operaţie, mi s-a desfăcut. Făcusem un hematom şi medicii au fost nevoit să mă opereze din nou.
Şi ca ghinioanele să se ţină lanţ aflu în octombrie că mi-a murit bunica. Nu am putut merge la înmormântare căci eram internat şi paralizat de la piept în jos cu dublă fractură cervicală. Am ajuns şi eu acasă aproape de Crăciun, fiind în spital din luna iulie când s-a întâmplat accidentul.
Abia în 2004 m-am dus înapoi la Tg. Mureş pentru să-mi scoată plăcuţa de la spate. Tot în acelaşi an am fost pentru prima dată la recuperare. Totul era nou şi greu pentru mine mai ales în sala de gimnastică, pentru că muşchii mei erau legumă şi nu aveam deloc putere dar încetul cu încetul am prins putere cât de cât.
În prezent mă simt mult mai bine am putere mai multă în braţe dar nu deajuns să mă descurc singur că nu pot mişca degetele. Cam aşa mi-am petrecut adolescenţa prin centre de recuperare. Chiar de am suferit mult, apa şi înotul tot îmi placc, poate şi pentru că sunt în zodia Peşti.
Pentru refacerea tonusului muscular al picioarelor, aş avea nevoie de o bicicletă electrică tip Motomed Viva care costă 3000 euro.
Pentru familia mea este un preţ mare dar cu ajutorul dumneavoastră am o şansă în plus. Vă rog să nu ezitaţi dacă mă puteţi ajuta pentur a le face o bucurie părimţilor mei evoluând cu recuperarea şi starea mea fizică.
În speranţa că mă veţi putea ajuta, vă doresc multă sănătate!
Cu stimă şi respect,
Răzvan
Persoana contact: Nechita Răzvan
Tel: 0768505977
Email: razvan_nechita2000@yahoo.com
