Dragoş Aligică, unul dintre ideologii PDL, a făcut public (iniţial pe Facebook şi ulterior pe o platformă online utilizată de suporterii PDL şi ai lui Traian Băsescu) şi a adresat activiştilor şi simpatizanţilor PDL şi ai lui Traian Băsescu un îndemn fără precedent în spaţiul politic românesc:
„Dragi prieteni,
În timp a trebuit să ne regrupăm în spatele şi să facem zid în apărarea unor instituţii esenţiale ale Statului NOSTRU: constituţia, preşedinţia, curtea constituţională, magistratura… Cred că din păcate se apropie clipa când va trebui să ne regrupăm în jurul serviciilor de informaţii şi siguranţă naţională. Ştiu. Unii aveţi rezerve. Dar nu există alternativă. Sunt pe aceeaşi linie de apărare cu cele de mai sus. Şi cred că au câştigat creditul necesar susţinerii din partea părţii sănătoase a societăţii. E important să nu-i lăsăm singuri dacă va fi să fie…. Susţinerea occidentală nu va fi de ajuns”.
Aligică devoalează (involuntar) armele lui Băsescu
În „traducere”, textul de mai sus ne spune:
În primul rând că, pentru Aligică şi cei care încă mai cred în „valorile” portocalii, statul se reduce la preşedinte, Curtea Constituţională şi magistratură. Alte instituţii, Parlamentul, Guvernul, Armata, Biserica etc., „nu” aparţin statului, nu sunt demne de apărat;
Cele trei elemente ale statului (preşedinte, CCR şi magistratură) sunt apărate de serviciile secrete. Sau, mai pe înţelesul tuturor, instituţiile statului utilizează serviciile secrete. Împotriva cui? Împotriva părţii nesănătoase a societăţii. Cine este aceasta? Răspunsul vine de la sine. Partea „nesănătoasă” este aceea care nu s-a înregimentat în spatele preşedintelui, CCR şi magistraturii.
În al treilea rând, Aligică recunoaşte (nu este o noutate pentru media independentă) că Occidentul a fost suporterul partizan a preşedintelui, al CCR şi al magistraturii.
Nu în ultimul rând, fără echivoc, ideologul portocaliu cere suporterilor acestei culori politice gruparea în spatele serviciilor secrete. În traducere, el cere nu doar utilizarea pe scară largă a serviciilor, ci pur şi simplu o „fuziune” între suporterii portocalii („partea sănătoasă a societăţii) şi serviciile secrete.
Unde vede serviciile Aligică şi cui se adresează
Ceea ce propune Aligică, „regruparea în jurul serviciilor secrete”, seamănă cumva cu regruparea „părţii sănătoase” din Germania interbelică în jurul Gestapo-ului. Şi chiar sintagma „partea sănătoasă” a societăţii are o anumită corespondenţă în trecutul mai întunecat al Germaniei.
Interesant este – şi aici utilizăm singurele extracte din editorial – unde situează Aligică serviciile: „De partea bună a lucrurilor: NATO, UE, nu Cartelul rusofil şi asociaţii”. Şi la fel de interesant şi cine sunt cei cărora Aligică se adresează: „Nu publicului general ci acelei părți de public raţional, informat şi responsabil”.
Cu alte cuvinte, avem şi o împărţire a societăţii, cealaltă (partea nesănătoasă) fiind compusă, „per a contrario”, din iraţionali, neinformaţi şi iresponsabili. Exceptând termenul „neinformat”, celelalte două iar sunt cu bătaie la o anumită ideologie din Germania interbelică. Aici Aligică ar fi trebuit să o spună pe şleau: români de categoria întâia, supraoamenii (partea sănătoasă a societăţii), şi români de categoria a doua (partea nesănătoasă a societăţii). Orice alt comentariu este de prisos. Din editorial se mai poate trage concluzia că există totuşi o opoziţie serioasă la tezele lui Aligică, opoziţie venită chiar din partea unor exponenţi ai părţii „sănătoase” din societate.
Cine este Dragoş Aligică
Dragoş Aligică este un produs politic al lui Valeriu Stoica, un suporter al PDL şi un mare fan Traian Băsescu. Este considerat ca fiind unul dintre „ideologii dreptei”, al acelei „drepte” promovate de PDL. Publică constant în „22″, pe platformele online apropiate de PDL şi până nu demult şi pe Hotnews. Este un obişnuit al şezătorilor de la ISP, institut al PDL.
Pe 9 septembrie 2012 a făcut un anunţ bombă: „Am decis să mă retrag în urmă cu mai bine de o lună – poate deja două – când în mijlocul celei mai grave crize politice traversate de România din 1990 până azi, Hotnews a decis să schimbe brusc politica editorială”. Anunţul era valabil şi pentru una dintre platformele online ale PDL, numai că în decembrie 2012 dl Aligică a reevaluat respectiva platformă şi a reînceput să scrie iarăşi acolo.
Cum vede Aligică poporul
Pe 14 august 2012, iată ce semnă Dragoş Aligică în „22″: Nu poţi susţine prin vot – şi în ciuda evidenţei publice covârşitoare – o bandă de infractori şi sociopaţi ce vor să pună stăpânire deplină pe ţara ta şi, în acelaşi timp, să te pretinzi cetăţean patriot, cu discernământ intelectual şi o judecată moral-politică funcţională. (…)Abia acum ne dăm seama cât de mare este numărul celor care nu dau doi bani pe sistemul complex de instituţii şi proceduri care organizează procesele de decizie şi acţiune colectivă în vederea prezervării libertăţii şi egalităţii cetăţenilor în faţa oricărei forme de abuz de putere.
Abia acum realizăm cât de mulţi formatori de opinie români (şi odată cu ei publicul lor) habar nu au că esenţa libertăţilor democratice occidentale nu vine în primul rând din vot, ci din sistemul complex de instituţii şi proceduri ce se interpune între, pe de o parte, societate şi, pe de altă parte, puterea brută şi decizia arbitrară şi abuzivă ce poate veni fie de la un individ, un grup, o clasă socială sau de la o majoritate democratică”.
10 decembrie 2012 („22″): Titlu: POPORUL, ÎN ÎNŢELEPCIUNEA SA. SFÂRŞITUL UNUI MIT NAŢIONAL
Deci Poporul în ciuda tuturor evidențelor, logicii şi bunului simţ angajează nişte piromani ca să-l păzească de incendiu iar apoi toată lumea trebuie să cadă pe spate extaziată de înţelepciunea Poporului? Să vedem povestea asta ca un model de proces politic de la care trebuie să învăţăm ceva? Ce? Ca Poporul, când îl apuca o supărare pe clasă politica, votează pe inculpatul Stan, pe Gigi Becali şi dă un vot de confidenta Grupurilor Infracţionale Organizate de către partea cea mai rea a clasei politice?
Ce sens şi ce înţeles adânc are povestea asta cu Poporul şi situarea lui dincolo de orice critică şi posibilitatea erorii? (…) Cineva spune: Nu poţi înjura clienţii care te refuză pentru ca tu eşti un negustor prost şi nu ştii să-ţi vinzi marfa sau, mai rău, nici măcar nu eşti interesat să ţi-o vinzi. Nu despre asta e vorba aici. Păi în lumina celor de mai sus, clienţii au apreciat marfa politică a secretarei lui Dragnea, nu? De ce nu i-ar înjura o persoană normală şi responsabilă? Sunt de înjurat.
Realitatea este că povestea asta cu Poporul şi dreptatea să ascunde o temă mai adâncă. Şi anume teoria implicită că atât timp cât prostia este exercitată în grupuri majoritare, devine înţelepciune premiabilă. Despre asta vorbim aici: Prostie şi iresponsabilitate exercitată în grupuri mari şi cu premeditare…
Cum îl vede pe Traian Băsescu (ianuarie 2011)
Traian Băsescu continua să fie incontestabil cel mai relevant om politic al blocului construit în jurul PDL. Chiar şi în mijlocul celor mai nepopulare măsuri, măsuri pe care şi le-a asumat în mod personal în repetate rânduri, nivelul de încredere în Băsescu este substanţial. În jur de 50% – uşor sub 50%.
Cum îl vede pe Vasile Blaga (decembrie 2012)
Azi îl avem pe Vasile Blaga. Şi atunci!?
Nu poţi decât să te întrebi: Ce mai vrea omul acesta de la noi şi de la viaţa publică? De ce nu se retrage? Gata. Vine un moment când îţi iei măsura. Îţi spui: Viaţa a fost deja mult prea generoasă date fiind precondiţiile şi materia primă pe care i le-am oferit.
Chiar nu realizează? Şi chiar aşa: Ştie cineva ce mai vrea domnia sa de la politică? Ce proiect, ce idee, ce ambiţie mai poate nutri? Ce promisiune sau ce viziune anunţată dar încă neîmplinită mai datorează naţiunii?
sursa: Cotidianul.ro
