Să zicem că nu ştii unde te duci, ce vrei pe termen lung, ce vrei să ajungi. Nicio problemă. Însă pe termen scurt intervin probleme punctuale. Din cauza lipsei unei strategii, soluţiile la problemele respective vor fi:
a) proaste, făcute pe genunchi, improvizaţii a căror calitate depinde de noroc şi de inteligenţa celui care le gândeşte (nu neapărat înaltă)
şi/sau vor fi
b) ineficiente pe termen lung ( = te ajută acum dar mai târziu, după ce ai avut timp să te gândeşti şi să conştientizezi ce vrei de fapt, îţi dai seama că soluţia aceea te-a pus într-o poziţie dificilă).
Dacă eşti partid sau forţă politică, strategia derivă din următoarele elemente:
1) VIM (valori-idei-măsuri sau valori-idei-mesaje). Ce crezi, ce susţii, ce perspectivă adopţi. În teorie ar trebui să conteze şi când ajungi la putere, nu numai când eşti în opoziţie.
2) Rol strategic. Ce te vezi fiind pe scena politică în zece ani, în douăzeci de ani? Nu trebuie să fie un rol neapărat grandios. Poţi să ai monopol pe o nişă (ex. UDMR, verzii în Germania). Poţi să fii partid-balama. Sau un partid care ia 30-40% constant şi se bate la prezidenţiale cu şanse mari de succes. Important e să ai un rol strategic bine definit, asumat ca atare de către organizaţie.
3) Electoratul. Pe cine vrei să atragi? Dacă vrei să atragi prea mulţi, produci abur şi procente puţine pentru că nu convingi de fapt pe nimeni. Dacă îţi setezi ţinta prea îngust, trebuie să îţi asumi rezultate pe măsură.
Cele trei elemente se susţin între ele, nu sunt trenuri care circulă pe şine paralele:
Rolul strategic determină dimensiunile electoratului pe care vrei să-l atragi.
VIM este modul cel mai ieftin şi eficient de a menţine electoratul actual şi de a atrage un electorat nou (mai ieftin decât şpaga, mai eficient decât dependenţa de un lider carismatic, mai solid în faţa propagandei adverse şi asta pentru că oamenii care te susţin pe baza VIM sunt imuni la aşa ceva).
Electoratul pe care îl ai deja – în cazul partidelor mari – are un rol important în alegerea VIM şi a rolului strategic. Dacă ai deja două-trei milioane de persoane care te susţin, nu vrei să schimbi lucrurile în mod dramatic doar pentru câteva sute de mii în plus care s-ar putea nici să nu vină de partea ta. Precum în marketing, clienţii deja existenţi sunt cei mai importanţi.
Toată discuţia de mai sus pare filozofică. Nu este. Orice subiect apare pe termen scurt sau mediu – alocaţiile pentru copii, un lider local din partidul tău care contestă centrul, reforma sistemului de sănătate, oportunităţile de imagine care derivă din modificarea Constituţiei – poate fi tratat uşor, simplu şi natural atâta timp cât ştii care este ţinta înspre care te îndrepţi, care este limbajul pe care trebuie să-l adopţi (VIM) şi care este electoratul căruia te adresezi.
Odată ce privim situaţia unui partid politic în acest mod, putem înţelege şi rolul unor aspecte conexe:
Comunicatorii. Au VIM şi atrag electorat-ţintă pe baza acelui VIM. Se prefac că susţin valorile A, B şi C? Sunt detectaţi de electorat şi aruncaţi peste gard, mai devreme sau mai târziu. Dacă nu există un competitor pe acel electorat care să aibă VIM autentic, acei oameni vor absenta de la vot.
(Un VIM autentic nu este neapărat un VIM de înaltă calitate intelectuală, un VIM frumos sau extrem de popular. Ci un VIM în care emiţătorul de mesaje crede sau pare să creadă).
Organizaţiile. Arterele prin care se realizează joncţiunea dintre rolul strategic, VIM şi electorat.
Exemplu banal: degeaba ai organizaţii concentrate exclusiv în municipiile reşedinţă de judeţ dacă electoratul-ţintă sunt ţăranii.
Exemplu scump: dacă n-ai VIM şi vrei votul omului, trebuie să vii cu sacoşa.
Exemplu suprem: dacă n-ai organizaţii, nu te poţi baza decât pe mass-media pentru a-ţi transmite VIM-ul.
Liderul. Se supune rolului strategic (pe care, de obicei, tot el l-a definit). Este primul exponent al VIM şi principalul magnet pentru electorat.
Punem totul împreună şi vedem cum stau forţele politice de pe scenă:
Organizaţia cu cea mai stabilă şi eficientă intersectare „VIM-rol strategic-electorat” este Partidul Social Democrat. Nu mai au competiţie pe VIM-ul de stânga de vreo cinsprezece ani, singura ameninţare (temporară) a fost carisma lui Traian Băsescu în perioada 2005-2007. VIM-ul şi electoratul sunt sudate foarte bine şi de mai mult timp decât la oricare altă organizaţie politică din ţară. Din aceste motive, chiar şi în condiţiile unor candidaturi deficitare la prezidenţiale, parlamentare sau alegeri locale PSD obţine rezultate bune.
În următorii ani electoratul PSD se va reduce din motive naturale, VIM-ul va trebui lărgit. Este şi unul din motivele pentru care, în 2010, s-a apelat la un preşedinte de partid ceva mai tânăr în loc de, să zicem, Adrian Năstase sau Miron Mitrea. Efectele au fost însă altele.
PNL joacă o carte mare. Crin Antonescu nu a ajuns în turul doi în 2009. De ce? Motivul principal nu este lipsa de forţă a organizaţiilor, ci modul în care se definiseră VIM şi electoratul (poate voi da detalii ceva mai concrete curând).
La congres se va redefini rolul strategic şi, probabil, se va anunţa oficial modificarea VIM şi a electoratului-ţintă (nu că s-ar folosi vreodată aceşti termeni în public).
Traian Băsescu şi-a construit un electorat propriu, cu VIM aparte, *care nu este în clipa de faţă captat de nimeni*. Nefiind enorm din punct de vedere numeric, nici nu prea e de mirare. PNL nu-i va putea prelua datorită incompatibilităţii de VIM-uri, nici măcar dacă realizează o fuziune cu PDL.
Dacă tot vorbim de fostul partid de guvernare, situaţia este acum în flux. Congresul va aduce clarificări. Vom auzi, indirect, afirmaţii despre VIM, despre rolul strategic al PDL şi despre electoratul-ţintă.
PPDD pare a fi principala forţă de opoziţie pentru că în PDL congresul nu a avut încă loc. În consecinţă, PDL nu are definiţii clare apropo de VIM-ul său, de electoratul său, de comunicatori, rolul strategic, etc. La multe din aceste capitole, PPDD nu are dubii sau ezitări şi deci este „mai” viu.
FC şi NR depun eforturi pentru a-şi construi organizaţii în teritoriu. Ele au şi vor avea nevoie de flexibilitate strategică.
VIM-ul UDMR este învechit. Un etnic maghiar din fiecare cinci care au venit la vot la parlamentare au votat USL sau ARD. Alţii au votat oponenţi ai UDMR din sânul minorităţii maghiare. Absenteismul este covârşitor. Numai şi numai semnale de alarmă.
