Două lucruri s-au întâmplat sâmbătă seara, care merită comentate, în ordinea aceasta: o intervenţie, pe un post tv, a seniorului liberal Mircea Ionescu Quintus, în contextul unei emisiuni obişnuite, cu nervi, isterii şi lipsă de educaţie manifestă; apoi, precizarea făcută de premier că PSD nu susţine un penelist la preşedinţie, ci pe Crin Antonescu.
Auzindu-l pe Quintus, în dialog cu un tânăr pedelist, cam nepregătit – dar probabil de jurnă, în apărarea partidului – am avut, pentru o clipă, senzaţia că politica noastră necioplită a împlinit cei şapte ani de-acasă. Perfect lucid, cu bine cunoscuta-i undă de umor şi, mai ales, fără grosolănii inepte, seniorul l-a pus pe tânăr în dificultate. Surprinzător, ca o părere generală, şi tânărul politician, la rândul său, a marşat în aceeaşi notă, discuţia având o conotaţie de decenţă şi bun simţ.
Dincolo de faptul că fostul preşedinte liberal este cel care l-a susţinut şi impus pe Antonescu la preşedinţia partidului, sprijin acordat în continuare, nu am distins în declaraţiile sale nicio o nuanţă de parti pris găunos.
Quintus a spus lucrurilor pe nume cu echilibru şi demnitate. Anume că: „Nu se poate exprima Dan Radu Ruşanu în PNL în sensul excluderii lui Tăriceanu din partid. Călin Popescu a fost liderul acestui partid”. Sau „Nu cred că asta e preocuparea principală în partid, ca Traian Băsescu să fie demis – preşedintelui să-i dea Dumnezeu sănătate, să-şi ducă treaba, încă doi ani câţi mai sunt, la bun sfârşit – în guvern sunt altele de făcut!”. Un alt exemplu: „Eu cred că după discuţiile care vor avea loc în PNL, diferendul dintre Tăriceanu şi Antonescu se va stinge”. „E prea devreme să discutăm acum despre ce va fi în 2014. Ca să nu mai vorbim că au fost luate nişte decizii în privinţa candidatului USL la preşedinţie. Rămâne de văzut care va fi evoluţia lucrurilor”.
Lucid, echilibrat, fără arţag şi fără isterii mărunte. Am înţeles, o dată în plus, cât de jos a alunecat discursul şi dialogul politic, astăzi, aţâţat de terţi, şi cât de departe au rămas timpurile în care Quintus – cu toate păcatele sale vechi – venea la tribuna Senatului pentru a-şi pune la punct adversarii politici, doar printr-un catren inteligent şi hazos.
În ceea ce priveşte declaraţia lui Ponta, lucrurile mi se par, oarecum, neclare. Între altele, premierul a făcut următoarea precizare: „Nu susţin un penelist la preşedinţie, ci pe Crin Antonescu. USL nu s-a angajat să susţină un candidat liberal la alegerile prezidenţiale din 2014, ci pe Crin Antonescu”.
Sigur, această declaraţie vine ca un răspuns dat propunerii lui Tăriceanu, care cere noi alegeri în partid pentru desemnarea unui prezidenţiabil PNL, căruia, de altfel, i-a răspuns şi Antonescu, sugerând că este de acord cu alegerile „primare”, dar acum, şi nu în 2014.
În ce constă neclaritatea: dacă în 2014, din „n” motive – erodare a imaginii prin susţinerea unei guvernări neperformante, „revoluţii” în PNL, scindare, scandal în USL, apariţia unor prezidenţiabili puternici, independenţi sau susţinuţi de opoziţie etc -, Crin Antonescu pierde viteză şi încredere, USL o ţine gaia-maţu cu susţinerea sa, la infinit, indiferent de consecinţe?
Şi, doi, dacă PSD îşi ia seama, înregistrând căderea în sondaje a lui Crin, atunci ce face Ponta, el nesusţinând un alt liberal, ci doar pe Antonescu? Propune un pesedist pentru prezidenţiale? Se autopropune? Oare Victor Ponta a fost susţinut pentru funcţia de premier doar de Crin Antonescu, nu de întreg PNL-ul?
