Confortul polițienesc, mai presus de siguranța cetățeanului

Cazul de terorism de la Piatra Neamț a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că modul în care autoritățile române abordează situațiile de criză poate fi catalogat, în cel mai bun caz, drept neprofesionist.

La prima vedere, lucrurile sună grozav: băieții cu ochii albaștri, fie ei de la SRI, DIICOT și alte servicii din poliție sau procuratură au fost vigilenți și i-au oprit pe oamenii răi să arunce în aer un semen de-al lor, chiar dacă era unul dintre cei mai cunoscuți interlopi din țară. Au aflat cu câteva zile înainte ce urma să se întâmple, i-au filat pe teroriști, i-au filmat în timp ce montau mormanul de explozibil, apoi i-au arestat. Un flagrant de toată frumusețea, numai bun de dat la televizor, să vadă poporul că este apărat și protejat. Specialiștii autorităților au explicat și ce ravagii ar fi făcut bomba, dacă ar fi fost detonată, dezvăluire care ar trebui să crească și mai mult cota de recunoștință a oamenilor.

Ce uită, însă, să explice distinșii reprezentanți ai autorităților este faptul că lucrurile puteau să nu decurgă așa cum s-a întâmplat. În acest caz și-ar fi asumat cineva responsabilitatea?

Este clar de ce s-a așteptat până în ultima clipă pentru arestarea teroriștilor: pentru a se face un dosar beton, cu probe clare și concludente, imposibil de demontat, în justiție, de către avocații teroriștilor. Dar dacă aceștia făceau o greșeală și ajungeau direct în fața unei alte justiții, cea divină?

Teroriștii au adus în țară explozibilul și detonatoarele, evident, ilegal. Deci nu au respectat exact măsurile de prevedere ce trebuie luate în aceste condiții. Puteau să aibă un accident pe traseu, puteau să detoneze bomba accidental, pe drum, sau în timp ce o montau. În oricare dintre aceste cazuri, oamenii de pe o rază de câteva sute de metri ar fi fost răniți sau uciși. Probabil că nici SRI și nici DIICOT nu s-ar mai fi lăudat că-i urmăreau pe teroriști. Ar fi fost doar o altă tragedie petrecută pe meleaguri mioritice.

O fi normal ca cei în cauză să-și asume asemenea riscuri? Nu cumva pe primul plan ar fi trebuit să fie protejarea civililor? Sau asta se întâmplă doar în filme și prin alte țări?

Înainte de a se bate cu pumnii în piept, factorii de decizie ar trebui să se aplece și asupra unor astfel de aspecte. Sau, poate, este nevoie de o catastrofă pentru a se întâmpla așa?