În prima zi din an, Biserica creştin-ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Vasile cel Mare.
În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare cu mai multe „chipuri”. Astfel, este perceput ca având mare putere asupra diavolilor, cu rugăciunile sale scoţându-se duhurile rele şi necurate din oameni, animale, locuinţe bântuite şi îndepărtându-se farmecele.
Pe de altaăparte, Sfântul Vasile este perceput ca un mare beţiv, călare pe un butoi plin de băutură, de aceea se crede că de ziua lui se fac chefuri şi petreceri, lucru adevărat doar că de regulă, cei mai mulţi oameni sărbătoresc începutul unui an nou.
Tradiţia populară atribuie obiceiul de a merge cu sorcova tot Sfântului Vasile. Se spuna că, fiind fericit deoarece Domnul i-a dat ca zi a lui chiar prima zi din an, Sfântul Vasile a luat un clopoţel, i-a legat de toartă un fir de busuioc şi s-a urcat la Dumnezeu să-i ureze de bine.
În prima zi a anului, copiii merg cu sorcova, din casă în casă şi celor sorcoviţi le urează sănătate, viaţă lungă şi belşug. La începuturi, sorcova era făcută din crenguţe înmugurite de pomi fructiferi tăiate şi puse în apă de Sfântul Andrei ori de Moş Nicolae. Astăzi, sorcova se face dintr-o nuia împodobită cu hârtie colorată şi un fir de busuioc în vârf. În unele zone ale ţării, de sorcova se ataşează şi un clopoţel.
Se spune că în prima zi a anului ideal ar fi să-ţi intre în casa prima dată un bărbat. Aşa cum e bărbatul, bogat sau sărac, aşa va fi şi gazda casei în care intră.
Ca să aibă spor la lucru tot anul, în ziua de Sfântul Vasile omul trebuie să ia în mână, pe nemâncate, unealtă cu care lucrează. Se crede că ai noroc tot anul dacă, de Sfântul Vasile, verşi vin pe masă sau răstorni, din greşeală, cutia cu chibrituri, dacă atingi cocoaşa unui cocoşat, dacă dai de pomană unui sărac, ori îţi ţiuie urechea stânga sau strici un pahar de culoare albă.
Un alt obicei în ziua de Sfântul Vasile este atingerea unui miel, gest care se crede că ar aduce bogăţie şi noroc. Purtătorul, cel mai adesea o femeie sau un copil, umbla cu mielul pe stradă, din casă în casă sau în locuri mai aglomerate, acest obicei fiind tot o formă de colind.
