Cristian Preda: Cinci replici la propunerea lui V.Ponta
Salut declaraţia lui Victor Ponta referitoare la dorinţa de schimbare a Constituţiei. Sper ca ea să fie menţinută, indiferent de compoziţia guvernului care va fi instalat după alegerile din 9 decembrie. Regret că PSD şi PNL nu au acceptat să participe la o revizuire a textului fundamental înainte de scrutinul din acest an.
Consider că PDL trebuie să participe la configurarea, prin negociere, a arhitecturii unui nou regim, indiferent de postura în care se va afla în raport cu majoritatea. Cât priveşte conţinutul propunerilor făcute de V. Ponta, sunt în dezacord cu şeful PSD în mai multe privinţe.
1. Nu cred că trebuie forţat un calendar atât de rigid precum cel propus, şi anume până în iunie 2013. E nevoie de o dezbatere veritabilă, inclusiv în societate. Dezbaterea poate dura mai mult de şase luni. Un an ar fi un termen mai rezonabil. În orice caz, revizuirea nu poate fi văzută ca impunerea unui proiect de către o majoritate monocoloră.
2. Sunt de acord cu ideea de a clarifica procedura prin care e numit premierul de către şeful statului, dar – spre deosebire de V.Ponta – cred că ea trebuie însoţită şi de o clarificare a dreptului de dizolvare a legislativului. Dizolvarea nu poate privi – cum e în actuala Constituţie – doar crizele născute la învestirea unui guvern.
3. Nu sunt de acord cu eliminarea dintre potenţialii membri ai Curţii Constituţionale a celor care au experienţă didactică sau de cercetare în domeniu, aşa cum sugerează premierul, atunci când indică doar experienţa de magistrat ca relevantă pentru o asemenea poziţie. În schimb, întrucât miza esenţială a Curţii e neutralitatea, e preferabil să se interzică oricui a avut un mandat politic să facă parte din această instituţie.
4. Sunt categoric împotriva ideii de a slăbi autoritatea Curţii recurgând la o majoritate de 2/3 a Camerelor. În România, tirania majorităţii are nevoie de o stavilă, nu judecata de la Curte.
5. Sunt de acord cu reorganizarea administrativă, dar nu cred că e nevoie de un nivel suplimentar – al regiunilor -, ci de reamenajarea structurii judeţelor.
Probabil că o structură cu circa 10-12 judeţe ar fi una echilibrată pentru o populaţie care a scăzut sub 20 de milioane. Consider că alegerile pentru noile structuri nu ar trebui combinate cu scrutinul pentru Parlamentul European, ci mai degrabă cu alegerile prezidenţiale de la sfârşitul lui 2014. E nevoie de o perioadă de tranziţie, care să îngăduie reamenajarea serviciilor publice astfel încât cetăţeanul să vadă o îmbunătăţire, nu o degradare a calităţii actului administrativ.
Am făcut referire aici exclusiv la propunerile avansate de premier ieri. Există numeroase alte puncte care trebuie luate în seamă. Ele se găsesc in programul ARD, dar mai ales în raportul Stanomir alcătuit în 2008.
Adrian Năstase: Exerciții de libertate la Gaudeamus
Sâmbătă, la târgul de carte Gaudeamus, a avut loc lansarea volumului lui Adrian Năstase, „Exerciții de libertate”.Puteți citi mai jos mesajul transmis de autor și care a fost citit de Andrei Nastase.
Dragi prieteni,
„Libertatea nu este un brand care poate fi vândut” spunea Naomi Klein. Am învăţat, de-a lungul anilor, că exerciţiile de libertate sunt la fel de necesare precum exerciţiile de gimnastică. În calătoriile sale, Micul Prinţ descoperă că, pentru regi, lumea este foarte simplificată. Toţi oamenii sunt nişte supuşi. Oricum, nu ştii niciodată unde să-i cauţi. „Îi plimba vântul. N-au rădăcini, asta îi deranjează mult”.
În drumurile mele imaginare, mă întâlnesc adesea cu Montesquieu şi cu Machiavelli. Am continuat să-i dau dreptate lui Montesquieu, deşi ştiu că Machiavelli reuşeşte mai bine în viaţă. După 22 de ani de politică, am realizat că, treptat, mi-am îngrădit singur libertatea.
Am încercat să ascund faţă de familia mea şi faţă de voi suferinţele, umilinţele, trădările acestor ani. Cineva, cu un destin politic apropiat de al meu – fostul prim – ministru francez, Alain Juppé – se întreba, aşa cum mă întreb şi eu : „Am decăzut oare într-atât încât curajul de a-ţi asuma libertatea şi propriile acte să fie considerate un semn de insuportabilă aroganţă şi de insensibilitate?”.
Am sentimentul că descopăr, tot mai des, simptomele, unei noi maladii contemporane – pierderea libertăţii. Devenim prizonieri ai băncilor – prin creditele pe care le luăm; ceea ce spunem se înregistrează şi se stochează pentru diverse eventualităţi; locurile în care ne deplasăm sunt identificate prin GPS; cardurile bancare arată cât şi pe ce cheltuim; datele biometrice şi cipurile din documente se transformă în ţinte pe un eșichier mondial.
Descopăr cu neplăcere că România a început să fie un fel de „ cuib de cuci”, în care pacienţii se bat între ei, izolându-se de lumea din afară.
Există oare soluţii de „evadare”? Eu cred că da. De aceea, aşa cum facem exerciţii de gimnastică, trebuie să facem şi exerciţii de libertate.
Este ceea ce eu propun de ani de zile, prin aceste editoriale.
Nu aştept miracole. Politica inspiră, în continuare, repulsie şi fascinaţie. Ea poate fi şi un auto-vaccin la ceea ce ni se întâmplă. M-am regăsit în ceea ce a scris Michel Foucault, arătând că, de fapt, trăim într-o „închisoare deschisă”, pentru că scopul închisorii nu este de a reforma, ci de a controla.
„Banalitatea răului”, descoperită de Hannah Arendt, ne cuprinde tot mai mult, în condiţiile în care – cum spunea Elie Wiesel -„indiferenţa este mai rea decât revolta sau ura”. De aceea, dragi prieteni – alături de Noam Chomsky – îndrăznesc să formulez un îndemn „Ocupați viitorul” !
Dan Andronic: USL vrea modificarea Constituţiei ca să nu se vorbească despre guvernare
Normal că USL vrea modificarea Constituţiei până la jumătatea anului viitor. Pentru că nu are cu ce să se laude la bilanţul de şase luni, Puterea încearcă o nouă temă de dezbatere. USL ar discuta despre orice altceva in loc sa se vorbeasca despre guvernare. Bazându-se pe memoria de scurtă durată a electoratului, Uniunea speră probabil că românii au uitat că doar anul trecut s-au pus de-a curmezişul modificării Constituţiei, propunere venită din partea preşedintelui Traian Băsescu. Povestea se repetă şi în ceea ce priveşte regionalizarea. Victor Ponta a deschis şi acest subiect, după ce tot şeful statului a fost cel care a venit cu această idee, tot anul trecut. Dacă nu aş ştii mai bine aş spune că au respins toate propunerile pe care le îmbrăţişează acum tocmai pentru că au venit de la adversarul politic Traian Băsescu. Dar asta înseamnă să dea dovadă de imaturitate şi ireponsabilitate şi eu ştiu că nu e cazul!
Personal, cred că Legea Fundamentală trebuie schimbată. Iar cel puţin din punct de vedere teoretic, schimbarea atitudinii USL faţă de subiectul revizuirii Constituţiei înseamnă că o să avem un Parlament care, în proporţie de cel puţin 85-90% va susţine acest obiectiv politic. Mai rar un asemenea consens politic! Dar, dacă analizăm însă şi amendamentele pe care Uniunea vrea să le introducă, atunci mai bine spunem nu, mulţumesc. Chiar dacă am da dovadă de maximă originalitate: am fi primul stat din Europa şi în general dintre ţările care respectă statul de drept care ar avea o Curte Constituţională controlată de Parlament. Că vorba aia, la ce ne serveşte dacă respectăm principiul separaţiei puterilor în stat? Ne garantează asta spitale drumuri, spitale şi agricultură ca în Vest, aşa cum bine puncta Victor Ponta?
Alte amendamente dovedesc că în sfârşit, USL a trecut de obsesia Traian Băsescu. Mai ales partea cu eliminarea cvorumului de prezenţă la vot în cazul unui referendum arata asta. Propunerea mea e următoarea: hai să modificăm Constituţia acum, dar o mai modificăm şi în 2015 când o să avem alt preşedinte şi alt premier, în funcţie de disputele pe care le au. Dar doar în punctele care vor genera conflicte între premier şi preşedinte! Şi o ţinem tot aşa. La ce ne trebuie viziune şi o Constituţie care să ţină mai mult de 10 ani? Americanii ăia sunt nişte fraieri că au aceeaşi Lege Fundamentală de aproape 250 de ani. E boring!
Aştept un amendament şi de la Crin Antonescu pentru schimbarea formei de guvernământ în monarhie. Dar fireşte, trebuie găsită o formulă prin care să poată candida şi la alegerile prezidenţiale. Am putea să ne transformăm într-o republico-monarhie. Asta chiar că ar fi ceva deosebit!
Corina Crețu: PDL are grave probleme cu înțelegerea democrației parlamentare
Nu pot sa nu mă întreb: de când democrația e pierdere de vreme? – văzând poziția d-lui Vasile Blaga, președintele PDL și copreședintele ARD, care a afirmat că o ședință a Parlamentului, dedicată poziției României la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, ar fi o pierdere de vreme.
Dacă această declarație ar fi venit din partea unui lider de partid extremist, pentru care democrația nu reprezintă decât un amănunt stânjenitor, poate că ar fi fost de înțeles, dar oricum inacceptabil. Venind din partea liderului unui partid parlamentar, care a fost, pentru un timp, și președinte al Senatului, declarația este grava. Din păcate, PDL are vechi si grave probleme cu înțelegerea democrației parlamentare. Sa ne amintinm numai situatii precum interzicerea exercitării votului parlamentarilor PDL în cazul moțiunilor de cenzură care priveau guvernul Boc si respingerea formării unor comisii parlamentare.
Atâta vreme cât președintele Traian Băsescu are pretenția că este parte a Executivului, mai mult, vrea să se substituie lui, trebuie să se supună, constituțional, controlului parlamentar, ca și Guvernul. Parlamentul are obligația constituțională și morală să formuleze un mandat pentru viitorul Consiliu European. Iar Președintele României are obligația să respecte mandatul, pentru că acolo nu se reprezintă pe sine și interesele sale, ci îi reprezintă pe cetățenii României și interesul național.
Dl Vasile Blaga este obișnuit să execute ordinele de la Cotroceni fără să crâcnească. Din păcate pentru domnia sa, am depășit această perioadă neagră a democrației. Parlamentul începe să se ia în serios. Este un lucru așteptat de cetățenii care și-au delegat prin vot suveranitatea reprezentanților lor în Parlament. Așteptăm o dezbatere serioasă și aplicată în materie de politici europene și elaborarea unui mandat clar, în acord cu nevoile de dezvoltare ale României.
Barbu Mateescu: Despre „Antena 3″ – constatare sociologică
Antena 3 este un motiv comod pentru a scuza previzibila înfrângere a ARD de la alegerile care vin. Dar nu e un motiv potrivit.
În luna august cea mai vizionată emisiune de la Antena 3 a avut în medie 534 de mii de telespectatori. Nu este vorba de aceiaşi 534 de mii de fiecare dată. Mai există şi alte emisiuni, cinci la număr, care au peste 300 de mii de telespectatori. Este greu de crezut că fiecare din aceste emisiuni are un public aparte. Cel mai probabil vorbim de maxim 4 milioane de telespectatori care urmăresc măcar una dintre aceste emisiuni.
În fapt, numărul total este mai mic: publicul este fidel postului, mulţi dintre telespectatorii Antenei 3 urmărind multe emisiuni „la pachet”, una după alta. Iar o mare parte din acest public constă tocmai din… fani ARD, care vor să se ţină la curent cu ce zic oponenţii. Dar hai să ignorăm aceste două elemente.
Antena 3 are, să zicem, patru milioane de telespectatori. Votanţi USL sau anti-PDL la care ARD nu a avut şi nu va avea niciodată acces. Maxim trei milioane de persoane votează ARD.Patru plus trei egal şapte. Dar în România nu sunt şapte milioane de persoane cu drept de vot. În ţară se află aproximativ 16 milioane de adulţi cu drept de vot. Dacă scădem patru milioane de telespectatori Antena 3 şi trei milioane de votanţi ARD, rămânem cu nouă milioane de persoane care îndeplinesc simultan următoarele criterii:
1. Nu se uită la Antena 3.
2. Nu votează ARD.
Nouă milioane de persoane. De trei ori mai mult decât electoratul maxim al ARD. De cel puţin două ori mai mult decât publicul maximal al Antenei 3.
Cristi Dănileț: Aviz negativ pentru candidaţii la conducerea Ministerului Public şi DNA. Ce urmează?
Secția de procurori a CSM, pe 22.11.2012, a avizat negativ propunerile facute de ministrul justiţiei pentru a ocupa cele două funcţii vacante de la nivelul conducerii MP şi DNA. Ce se întâmplă mai departe?
1. Cred că e posibil ca ministrul să renunţe la propunerile sale, pe teoria că cine are dreptul să iniţieze o procedură are şi posibilitatea de a renunţa la ea. Până la urmă interviul a fost făcut de reprezentanţi ai procurorilor, dintre care unii cu mare vechime în funcţii de conducere, care au experienţă în ce priveşte activitatea Parchetului şi care, am certitudinea, au exprimat un vot (5 ÎMPOTRIVĂ din 6 exprimate) motivat pe aspecte strict profesionale şi de profil a candidatului în raport cu profilul funcţiei pentru care au candidat. Acestea sunt argumente puternice pentru ministru să accepte că propunerile sale nu sunt cele mai bune.
2. Dacă ministrul decide să meargă mai departe la Preşedintele României cu cele două propuneri, acesta are două posibilităţi:
a. să decidă numirea. Până la urmă, avizul CSM e consultativ, deci Preşedintele poate trece peste opinia CSM, având ca argument legea care îi permite asta. De altfel, aşa a fost şi în situaţia Codruţei Kovesi care atunci când a fost propusă de ministrul Predoiu pentru un an doilea mandat, deşi primise aviz negativ de la fostul CSM, totuşi Preşedintele a numit-o.
b. să refuze numirea. Preşedintele poate respinge numirea celor doi procurori propuşi de ministru. Potrivit legii, el trebuie să o facă motivat şi să comunice public acest lucru. Desigur, motivarea poate avea ca argument forte tocmai avizul CSM. Acest lucru ar însemna că în numirea implicând organisme politice totuşi argumentul profesioniştilor contează cel mai mult. Ceea ce ar însemna că CSM a ajuns la un anumit grad de maturitate încât să fie schimbată legea astfel:
– fie CSM să primească toate atribuţiile legate de procedura de numire a şefilor MP, cu două variante: sau propunerea o face CSM şi Preşedintele numeşte; sau numirea o face însuşi CSM;
– fie avizul CSM să fie unul obligatoriu: numirea în funcţie poate rămâne atributul formal al Preşedintelui, propunerea din partea ministrului păstrată, dar opinia CSM să conteze în mod decisiv.
3. Acum, după cele petrecute azi, dacă preşedintele refuză numirea, teoretic ministrul are trei posibilităţi:
a. fie revine cu aceleaşi două propuneri: Nimic nu îl împiedică pe ministru să revină cu aceleaşi propuneri la CSM şi apoi la Preşedinte. După cum nimic nu îl împiedică pe Preşedinte ca din nou să respingă candidaţii. Iar acest `joc` poate continua la nesfărşit;
b. fie propune pentru numire pe următorii procurori de pe lista alcătuită în urma selecţiei – posibilitate avansată deja de ministru. Cred însă că dacă cei propuşi de ministru şi intervievaţi azi de CSM au fost consideraţi cei mai adecvaţi funcţiei (în sensul de corespundere cu profilul postului ) şi totuşi ei au fost avizaţi negativ, e logic că următorii de pe listă sunt mai puţin `adecvaţi` şi riscul de a primi şi ei aviz negativ de la CSM e imens;
c. fie declanşează o nouă procedură de selecţie. Cred că asta e, de fapt, singura soluţie ce se poate susţine. Practic, selecţia în cadrul procedurii actuale a generat o opţiune respinsă de decident – e ca un concurs la care participă mai mulţi candidaţi dar niciunul nu obţine nota de trecere. Logic, trebuie declanşată o nouă procedură, care să genereze alte opţiuni din partea ministrului.
În concluzie, dacă Preşedintele României îi va numi pe cei doi procurori intervievaţi astăzi, ei vor ocupa funcţiile pentru care au candidat şi vor face demersurile pentru a-şi alcătui echipa cu care vor conduce. Dacă Preşedintele României va respinge propunerile pentru numirea celor doi procurori, ministrul justiţiei va trebui să declanşeze o nouă procedură de selecţie.
