Cuplul este un organism viu care are personalitatea in functie de asteptarile, dorintele si comportamentele partenerilor din care e compus. Cand acest “organism” se imbolnaveste, ambele parti care il formeaza ar trebui sa se prezinte la “consultatie” pentru a descoperi cauzele “bolii” si pentru a incerca vindecarea.
Problemele apar pe nesimtite, in unele cazuri, sau ca un trasnet, in alte cazuri. Cauzele pot fi diverse, de intensitati diferite si cu consecinte diferite. De aceea este indicat ca si cuplul, la fel ca si un organism, atunci cand este bolnav, sa mearga la doctor. De data aceasta, la psiholog care ii poate ajuta pe cei doi sa descopere impreuna cauzele si, tot impreuna, sa caute calea spre rezolvare. Din pacate, insa, la noi nu se intampla tot timpul asa.
Motivele pentru care cuplurile refuza psihologul
Primul motiv, si cel mai important, ar fi lipsa de informare adecvata a populatiei in legatura cu beneficiile terapiei in doi;
Al doilea motiv tine de diferentele dintre natura femeii si cea a barbatului, diferente accentuate cultural, nu numai la noi, ci peste tot in lume. Asa se face ca femeia este cea care resimte cel mai dureros problemele de cuplu si, in consecinta, tot ea se adreseaza cu precadere psihologului atunci cand ceva nu mai merge intr-o relatie. De cele mai multe ori chiar sotii sau prietenii lor le indruma spre terapie, in speranta ca psihologul va rezolva problema, inclusiv pe a lor.
Prin terapie, partenerii ajung sa se cunoasca mai bine
Barbatul, conform unei prejudecati perpetuate de-a lungul secolelor, este perceput ca "stalpul familiei" si, in consecinta, trebuie menajat. Astazi acest lucru nu mai este valabil, cum poate nu a fost niciodata. Femeia, desi mai sensibila structural, munceste la fel ca barbatul, ba chiar mai mult, continuand sa „tina si casa“, conform aceleiasi prejudecati.
Cate dintre noi s-au gandit la o lege in care ea sa aiba carte de munca, cu functia de sotie, mama si gospodina, din care sa rezulte un salariu. Astfel, nici o femeie nu s-ar mai simti vinovata ca n-are o slujba, atunci cand sotul ii reproseaza ca nu aduce bani in casa.
Pe de alta parte, barbatul nu se prezinta la terapie, pentru ca, purtand pe umeri responsabilitatea de "stalp al familiei", ajunge sa creada ca trebuie sa fie puternic. Educatia ca trebuie sa-si intretina familia l-a facut sa-si inchipuie ca problemele lui nu pot fi rezolvate de nimeni altcineva, decat el. Din aceasta cauza, isi neaga problemele de cuplu, se preface ca ele nu exista, desi partenera este nemultumita.
In terapiea de cuplu, partenerii ajung sa se cunoasca mai bine, sa se inteleaga reciproc, sa invete sa empatizeze unul cu celalalt. Toleranta si ingaduinta se invata – in cazul de fata, prin tehnici speciale de comunicare.
