Blestemul pământului. Liviu Rebreanu vorbea despre această patimă, despre lăcomie şi despre avarul care calcă pe cadavre. Cadavrele nu vor fi băgate doi metri sub pământ, pentru că asta costă bani, vor fi lăsate în stradă. Date afară de pe proprietăţile lor şi batjocorite în faţa instanţei. Reţeta avarului sau a afaceristului oportunist care speculează nebuloasele, oricum vreţi să-i spuneţi, este una cât se poate de simplă: se dă sacoul jos, se suflecă mânecile de la cămaşă pentru ca butonii să nu fie afectaţi şi se bagă mâna adânc în pământ, în dosare, în agenda de telefon şi în gâtul cetăţeanului umil care, în naivitatea lui sau în neputinţa de a mişca un deget, stă drept în faţa justiţiei care îl obligă să plece capul şi să scrâşnească din dinţi.
Cu toţii rămânem perplex în faţa unor oameni pentru care legile sunt scrise pe şerveţelele de hârtie ale restaurantelor luxoase pe care le frecventează şi care le serveşte la ştergerea pe mâinile unsuroase de la banii graşi pe care îi fac peste noapte.
Retrospectiva anului 2008 – Mari scandaluri în justiţie
