Mihaela Ursuleasa, una dintre cele mai talentate pianiste din România, a murit, miercuri, în apartamentul ei din Viena în care locuia împreună cu fiica, Ştefania, în vârstă de cinci ani Se pare că a murit în urma unei hemoragii interne.
Colegii săi spun că în ultima perioadă slăbise foarte mult. Mihaela Ursuleasa avea o carieră spectaculoasă, având programate zeci de concerte. În plus, câştiga foarte bine, aproximativ 5000 de euro la un recital.
Singurul lucru care i-a întunecat sufletul ani de zile a fost amintirea suferinţei sale din anii copilăriei despre care a avut tăria să vorbească abia la maturitate. Aceasta a început la şase ani şi jumătate, când Mihaela Ursuleasa a devenit eleva Stelei Drăgulin, o profesoară aspră de pian care îşi bătea elevii, băgând spaima în ei. Drăgulin se pare că impunea un program draconic de pregătire, de opt ore pe zi, fără sărbători sau vacanţe, iar când Mihaela îndrăznea să cera voie la toaletă sau greşea era pocnită peste faţă fără nicio explicaţie în plus.
„Prima mea profesoară, doamna Stela Drăgulin, de la Braşov, mi-a dat ocazia unei fantastice experienţe de scenă, de concert. În schimb mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine. Iată greşeli care ar trebui evitate, căci pot avea efecte distrugătoare pentru întreaga viaţă, pentru întreaga carieră viitoare a copilului.
Un copil nu trebuie să fie forţat, nu trebuie să fie exploatat şi împins mereu şi mereu înainte, cu orice preţ, pentru reuşită şi glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvolta şi îi susţine pasiunea pentru muzică şi înţelegerea pentru arta sunetelor”, povestea Mihaela Ursuleasa pentru Observatorul Cultural.
La 12 ani, Mihaela Ursuleasa avea deja un palmares impresionant, însă şi-a pierdut încrederea în sine şi ani la rând s-a luptat să depăşească traumele din copilărie care au lăsat sechele adânci.
„Eu veneam cu buzele umflate. Bătăile nu erau nici la modul simbolic, nici o dată la două săptămâni; în fiecare zi. Eu o rugam pe mama, în fiecare dimineaţă, să-mi „ţină pumnii”.
Mama nu înţelegea ce am: „De ce să-ţi ţin pumnii, că te duci să studiezi, nu să ţii un concert”. Mie mi-era frică să nu mă bată. Meseria asta are foarte mult de-a face cu sufletul, cu creierul, cu pregătirea psihologică. Pe mine mă bătea şi înainte de concert. Intram în lacrimi pe scenă”, a dezvăluit pianista Mihaela Ursuleasa în urmă cu ceva timp, într-un interviu.
