În, dar şi sub actualul sediu al Serviciului Român de Informaţii din Iaşi se petrec lucruri ciudate. Oamenii care locuiesc în zonă povestesc tot felul de istorioare care surprind mai degrabă o imagine a vechii Securităţi, aserivite lui Nicolae Ceauşescu.
În primul rând, clădirea în care funcţionează SRI, fost sediu al Băncii Agricole, atrage curiozitatea oamenilor, prin grandoarea sa, dar şi datorită liniştii mormântale a betoanelor.
„De foartea multe ori intră în subsolul SRI un autoturism Dacia cu număr de Bucureşti. Într-una din zile am văzut prin geamurile maşinii o formă de om întinsă pe bancheta din spate. După câte s-au întâmplat legat de fosta Securitate, nu m-ar mira să fie vorba de cadavre care intră şi ies din clădirea SRI”, ne-a spus un ieşean din vecinătatea sediului SRI..
Şi cam atât… În afară de aceste relatări, care par de domeniul fantasticului, din clădire nu se văd intrând sau ieşind oameni, cum nu se văd nici pe la geamuri sau pe terasele largi. Misterul din jurul acestei ciudate clădiri din apropierea Halei Centrale ascunde mult mai multe istorii nespuse până în prezent.
Înainte de 1989 exista acolo un proiect secret prin care beciurile de sub SRI urmau să facă legătura dintre Judecătoria Iaşi şi Poliţia Municipală.
„Prin aceste galerii urmau să fie duşi deţinuţii care erau judecaţi la Tribunal sau la Judecătorie, către arestul din clădirea Poliţiei Municipiului, şi invers, cu ajutorul unui trenuleţ, care ar fi trebuit să fie instalat pe sub pământ. Sub acest sediu existau nişte galerii impresionante”, a povestit un fost procuror.
Reţelele de tuneluri şi fabricile de pe Sf. Lazăr
Întreaga zonă din jurul sediului SRI, între Hala Centrală şi curtea Domnească pe care se construieşte Palasul, este cunoscută pentru legăturile subterane care existau şi încă mai se află conservate. O parte dintre aceste galerii proveneau de la negustorii care se înşirau pe vechiul platou al negoţului dinspre zona Hala Centrală, acolo unde existau prin secolul XVI câteva hanuri celebre. Peste acestea mai erau şi reţele de tunele mai vechi, ce au folosit pe vremuri la depozitarea alimentelor sub paie şi gheaţă, pentru retragere din calea unei invazii sau pur şi simplu ca legături dintre o clădire şi alta sau un domeniu şi altul. Puţin mai recent, oamenii îşi mai amintesc ce reprezenta zona Sf. Lazăr pentru Iaşi şi cum era aceaasta dezvoltată imediat după război.
„În apropiere de actualul sediu al Poliţiei Municipale se afla imediat după război, o fabrică de lapte. Era chiar lângă ruina aia unde a funcţionat secţia de Pneumo. În anul 1983 s-a demolat fabrica de lapte şi s-au făcut blocuri. Corpurile fostei fabrici erau demolate şi, copil fiind, intram în ruine şi fugeam cu braţul încărcat de radiografii cu plămâni, cu care mă jucam când veneam de la şcoală. În partea astalaltă, chiar unde sunt blocurile de lângă Palas, mai în jos pe Sfântu Lazăr, pe terenul ăsta plin de clădiri moderne, exista pre vremuri o fabrică de lumânări şi o fabrică de nasturi care se făceau din scoici. Tot prin anii 80 aici se puteau găsi grămezi de scoici”, ne-a spus un locuitor din zonă.
Jocuri periculoase cu obuze, cranii şi femure umane
Tot de la locatarii mai bătrâni de pe Sf. Lazăr am aflat despre cimitirul bisericii Sf, Lazăr, care a fost „sistematizat” de comunişti pentru a se face racordul la utilităţi pentru noile blocuri ce se construiau din Centru Civic spre Podul Roş. După ce a fost strămutat cimitirul pentru a se monta ţevi de termoficare, scheletele încă mai ieşeau la suprafaţă.
„Pe aici, prin zona asta, a trecut frontul. Aici, unde acum se află barul Icar, am găsit prin anii 80, cartuşe, monede cu regele Mihai şi un obuz pe care l-am găurit şi am scos praful din el. Ţin minte acest episod ca pe unul dintre cele mai nebuneşti din viaţa mea. După ce am scos praful din obuz, printr-un capăt care era ruginit, am dus bomba la poliţie, iar poliţistul a rupt-o la fugă. Aici, pe dâmb, unde sunt clădirile astea de la Palas, ne jucam cu femururi de oameni. Le foloseam ca săbii sau buzdugane, dar se rupeau. Am găsit şi cranii. Un băiat a găsit un craniu cu doi cercei în el. Se găseau multe resturi umane pentru că pe acest loc a fost cimitirul bisericii Sf. Lazar. S-au luat osemintele la grămadă şi s-au strămutat cine ştie în ce groapă comună, dar multe au mai rămas şi primăvara ieşeau la suprafaţă iar noi le foloseam ca jucării sub fostul cimitir”, ne-a spus un ieşean.
Maria Savin
