Așa cum am mai scris în săptămânalul nostru, viața și cariera președintelui CJ Argeș, Constantin Nicolescu, au fost presărate cu multe episoade interesante și pline de semnificații „revoluționare”. Perseverența și abnegația cu care eroul nostru și-a urmărit idealurile și dezideratele de viață constituie azi exemple demne de urmat de către toți tinerii patriei. După absolvirea Școlii Profesionale, proaspătul lăcătuș mecanic a fost nevoit să facă naveta de la Mihăiești la ARO Câmpulung vreo câțiva ani, cu bicicleta, indiferent de anotimp.
Pe deasupra, vreme de patru ani, după opt ore de serviciu trebuia să meargă la cursurile serale ale liceului „Dinicu Golescu” din Câmpulung. După absolvirea liceului, sub îndrumarea directă a fratelui său mai mare, Valeriu – ajuns între timp primar la Pitești – Constantin Nicolescu s-a înscris, tot la seral, la cursurile Institutului de Subingineri, specialitatea „Construcții de Mașini”.
O dată cu acest demers, Nicos s-a transferat de la Aro la Uzina de Automobile Dacia. Au urmat alți trei ani de „sacrificii”, ziua la muncă la Uzină, iar seara la „facultate”. După toate aceste sacrificii pe altarul autoperfecționării omului nou, Nicolescu a fost pus în fața unei alte mari încercări. A trebuit să își susțină examenul de licență. O treabă destul de complicată pentru un „student” care își făcuse toate studiile la seral.
Dar atâta vreme cât familia îți este aproape se poate trece, mult mai ușor, peste orice fel de impediment. Realizând „dificultatea” prin care trecea „frățiorul” său mai mic, Valeriu Nicolescu a găsit imediat soluția. Folosindu-se din plin de calitatea sa de primar, big brother a apelat la specialiștii de la Centrul de Cercetare, Studii de Inginerie și Tehnologe Auto (C.C.S.I.T.A.).
Un cadou inedit pentru viitorul ayatollah al Argeșului și Muscelului
Valeriu i-a rugat pe inginerii de acolo să conceapă și să redacteze o lucrare de diplomă pentru licența fratelui Costică. Cel care a fost desemnat să se achite de această „nobilă sarcină” se numește Iulian Bejenaru care, în timpul liber, mai cocheta și cu arta și literatura. „Eu cred că Nicolescu nu a știut niciodată cine este autorul acelei lucrări de licență”.
Intervenția a fost făcută de către primarul de atunci al Piteștiului, Valeriu Nicolescu, direct la șeful de atunci al C.C.S.I.T.A. „Nu știu, mă gândesc, pentru că altfel m-ar fi abordat, în toți anii ăștia să-mi spună măcar un mulțumesc”, ne-a destăinuit Iulian Bejenaru. După cum se vede treaba, Nicloescu era descurcăreț încă de pe atunci, fiindcă, la fel ca în zilele noastre, a trebuit să apeleze la un alt creier pentru a-i face lucrarea de diplomă. Diferența dintre ieri și azi constă în realitatea că în anii comunismului oamenii inteligenți făceau lucrări pentru cei mai lenți în gândire, iar astăzi totul se face contra – cost.
După absolvirea Institutului de Subingineri Constantin Nicolescu a urmat cursurile A.S.E. la secția „fără frecvență”. Potrivit Dr. Gheorghescu (fost medic la Cabinetul Medical de pe Platforma Dacia), „Nicolescu a absolvit A.S.E.-ul pe bază de piese de schimb, scoase moca din Uzină, iar doctoratul l-a luat pe bază de carnet de partid, avându-l ca îndumător pe unul dintre liderii centrali ai PSD.”
Theodor Dinescu
