Între două ştiri cu potenţial, una cu vedere la silicoanele pitulicei numite stupid Sexy Brăileanca, cea care s-a strecurat ca puiul pe sub gard în mahalaua presei, crezând că va face puricei şi bani în zonă şi care a anunţat cu surle, trâmbiţe şi tobe că şi-a pus silicoane cât capacitatea cilindrică a unei motociclete mai pricopsite şi nesimţirea unui partid cu mere ude (UDeMeRe) construit pe criterii etnice, doar ca să fie exponentul politic al unei minorităţi, am ales să scriu despre cel de-al doilea. De 18 ani formaţiunea cea mai unită şi mai constantă din România, dar şi cea mai lipsită de scrupule, este organizaţia maghiarimii numită în popor şi bozgorime.
De câteva zile, după ce PD-L şi PSD au bătut palma întru guvernare, a apărut şi mărul unguresc al discordiei în persoana ălora cu mere ude, care vor neapărat să mai tragă odată de maţul guvernării. Ieşirea din dispozitivul parlamentar al PRM şi a unor senatori şi deputaţi cu vână românească în ei de talia lui Adrian Păunescu, Ghiţă Funar sau CV Tudor a făcut să se umfle băşica maghiarimii mai ceva ca gulaşul pus la fiert. Salvarea a venit de la liderii PSD care şi-au arătat (de data asta cu folos) colţii interesului naţional şi au spus NU intrării la guvernare a ungurilor care nu demult spuneau că federalizarea României e firească şi necesară şi care de fiecare dată când nu le ies pasenţele politice aducătoare de milioane de euro în buzunarele proprii ameninţă cu tulburările etnice.
Povestea asta îmi aduce aminte de o discuţie pe care am avut-o cu câţiva ani în urmă la Tel Aviv cu un mare actor evreu, Bebe Bercovici, soţul frumoasei şi cunoscutei Trixi Abramovici, care îmi spunea „Băi, aici (la Tel Aviv) e mai nasol ca în România. Aici nu poţi să spui că eşti discriminat pentru că eşti evreu, fiindcă aici toţi sunt evrei”, aşa şi cu ungurii. Îi dai un pumn în gură unuia că ţi-a pipăit nevasta pe cur şi, hopa, eşti xenofob şi antimaghiar, şi urlă toţi ungurii de parcă ai fi vorbit urât de Koshuth. Îmbrâncirea de la guvernare de către PSD a UDMR este benefică. Prea au profitat tot timpul de slăbiciunea unor guvernaţi laşi, dar mai ales incapabili să le dea un picior în părţile moi şi să-i trimită în opoziţie cu tot cu cârâiala lor, prin care cer autonomie politică pentru inima României.
Cu ăştia de la UDMR se întâmplă ca în versurile lui Adrian Păunescu din „Istoria unei secunde” care zice pe la sfârşit ”… Hoţule ce s-antâmplat?/Am pierdut un cal furat/Astăzi fără el mi-e greu/Parcă devenise-al meu/” Prea s-au obişnuit urmaşii lui Atilla, ăla care făcea baie îmbrăcat şi călare pe cal, să ţinem capul în jos şi ciocul mic doar pentru faptul că ei au tupeul egal cu volumul de brazi tăiaţi fără milă din pădurile româneşti. Adică foarte mare.
Gestul PSD, de a mârâi la UDMR precum câinele cu laba pe ciolan la maidanezul care salivează la o distanţă respectabilă, este istoric şi repune o naţiune în graniţele ei morale legitime şi fireşti. PSD îşi apără osul de foamea rapace de bani a liderilor UDMR şi dă peste bot impertinenţei cu care UDMR a obţinut până acum avantaje nemeritate, doar ameninţând cu răzmeriţa. Tupeul liderilor UDMR de a cere să facă parte din guvern este egal cu tupeul celor care îţi răspund „Nem tudom” dacă îi întrebi ceva în româneşte. Nu au nici procentele necesare care să motiveze cererea lor şi ar fi stupid să crezi că o coaliţie deţine peste 70% din Parlament, şi să mai ai nevoie şi de un partid dificil şi impertinent ca UDMR ca să exerciţi actul guvernării. Deocamdată atât. Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi colaci ungureşti pe burtă şi mere ude de emoţie.
