Fostul prefect Corneliu Rusu Banu nu se deosebeşte astăzi cu nimic de bătrâneii care îşi preumblă galeş trupurile gârbovite prin centrul Iaşului. Singurul om care îl mai ascultă este soţia sa, Beatrice, cu care este alături de 53 de ani. Zilnic, singur sau uneori însoţit de soţie, fostul prefect iese din blocul de la poalele Sărăriei şi parcurge oraşul la pas de parcă l-ar vedea prima oară. Nu este un om prea sociabil, de aici şi porecla „Mutu”, care l-a urmărit până şi în familie. Îi place şi acum ciorba, boxul şi tablourile. Nu îi place în schimb că umbrele trecutului îl mai urmăresc şi astăzi. Numai departe de anul trecut, pe numele fostului prefect a fost deschis un dosar penal pentru fals intelectual într-un caz de fond funciar. Dosarul a fost închis, dar încă nu se poate culca pe o ureche.
Rusu Banu s-a nascut în 1938 în judeţul Neamţ. Copil de ţăran, acesta a făcut foamea atât în copilărie, cât şi în adolescenţă, pe vremea când făcea liceul industrial la Roman şi primea umilinţe din partea primei sale gazde, un birjar. Partidul Comunist, al cărui devotat membru a fost mai târziu, i-a răzbunat toate umilinţele îndurate. Zeci de ani a ocupat funcţia de director, funcţie de pe care a fost dat jos cu forţa de abia după căderea comunismului. S-a învîrtit repede şi în perioada de tranziţie şi în anul 2001 îl găsim pe fotoliul de cel mai puternic om al Iaşului, acela de prefect. A rezistat pe funcţie aproape 2 ani, iar în august 2002 a fost nevoit să-şi prezinte demisia în urma presiunilor la care a fost supus, după ce l-a luat gura pe dinainte şi a cerut ca rromii să nu mai aibă voie să meargă în grupuri mai mari de patru. Singurul băiat a fugit în Canada iar fiica este medic de familie într-o comună ieşeană.
Maria Savin
