Magistratul Mariana Obreja de la Judecătoria Iaşi nu s-a lepădat definitiv de comportamentul comunist, respectiv acela de a judeca procesele publice cu uşile închise. Surse din rândul unor justiţiabili s-au plâns recent că judecătoarea Obreja nu a uitat defel vechile sale metehne. Sub pretextul că sala de judecată este neîncăpătoare sau că unii justiţiabili sunt neciopliţi şi gălăgioşi, magistratul i-ar fi poftit pe nedrept afară. Dacă unii cetăţeni n-au avut nimic împotrivă în a-şi tranşa disputele judiciare în afară sălii de judecată, pe alţi justiţiabili, direct interesaţi de cauzele aflate pe rolul instanţei, i-a cam deranjat atitudinea dură şi vociferările judecătoarei în cauză.
Dacă această femeie nu a învăţat să comunice cu oamenii, cu siguranţă îi vom face reclamaţie la şefii cei mari din Justiţie şi la CSM. Ne-am săturat să fim jigniţi şi umiliţi. Dacă ea are pâinea şi cuţitul în mâini, cum se spune de altfel pe româneşte, adică împarte dreptatea poporului, atunci să se comporte ca atare. Noi nu venim la instanţă de distracţie, de flori de măr, ci cu un interes major. Să renunţe la meserie dacă nu-i place să comunice civilizat cu oamenii*, a spus supărat, Mihai Angheluţă, un bătrân de 70 de ani, care a venit la proces din celălalt capăt al judeţului.
Neglijenţe în serviciu şi procese publice cu uşile încuiate
Judecătoarea Mariana Obreja nu este la prima abatere de acest gen. Anul trecut, magistratul a fost sancţionat cu un avertisment de către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru nerespectarea principiului publicităţii şedinţei de judecată în mai multe procese aflate pe rolul Judecătoriei. Mai precis, Secţia pentru judecători a CSM a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători şi i-a aplicat magistratului ieşean sancţiunea Avertismentului pentru săvârşirea unei abateri prevăzută de art. 99 lit. h, teza a II-a din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Concret, sancţiunea aplicată Marianei Obreja face referire la exercitarea necorespunzătoare a funcţiei de magistrat, urmate de grave neglijenţe.
În esenţă, s-a reţinut că judecătoarea ieşeană ar fi *tranşat* mai multe dosare cu uşile încuiate, nepermiţându-le oamenilor să asiste deloc la judecată. Conform declaraţiilor unor justiţiabili nemulţumiţi dar şi a unor apărători din Baroul Iaşi, practicile lui Obreja nu sunt de ieri, de azi. Deseori, când aceasta era obosită sau nu mai dorea să audieze părţile din dosar, îi dădea ordin expres grefierei ca să închidă toate uşile de la sala de judecată. De asemenea, unele soluţii din dosare erau întocmite şi pronunţate tot cu sala goală. Comportamentul lui Obreja nu este însă unul singular în Justiţia ieşeană.
Există informaţii certe că şi alţi magistraţi folosesc aceleaşi tertipuri şi au un comportament la fel de abuziv faţă de cetăţenii de bună credinţă ce vin la instanţă pentru a-şi căuta dreptatea. În momentul în care un astfel de magistrate comite abuzuri, justiţiabilii se pot adresa şefilor din Justiţie, evident pe cale ierarhic superioară, sau chiar membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Numai că, la final, speranţele oamenilor se pot spulbera destul de repede deoarece sancţiunile aplicate celor care împart dreptatea sunt de ordinul unor simple avertismente, fără rost. Ceea ce s-a întâmplat anul trecut şi în cazul judecătoarei Obreja.
Nicu Sandu
