„Motivul plecării mele din PDL este legat de lipsa exerciţiului democratic în partid. Totul a fost imposibil, într-o veşnică poziţie de drepţi”, a fost declaraţia preluată de toate agenţiile de presă şi cu care Mihaela Popa a anunţat că părăseşte PDL.
Privind în urmă, înţelegem că la Mihaela Popa treaba asta cu „exerciţiul democratic” nu reprezintă decât o mare gargară, vorbe goale cu care un politician modest justifică un gest în spatele căruia se află cu totul şi cu totul alte raţiuni. Probabil că un consilier din preajma mentorului Sorin Frunzăverde i-a pus în faţă o hârtie madamei Popa şi i-a spus: „Citiţi şi dumneavoastră de aici şi totul o să iasă bine”. Dacă nu a fost aşa, înseamnă că doamnei senator i-a ieşit un joc fericit de cuvinte, cu rezonanţe fonice intelectuale.
Să vedem însă, cât de bine s-a înţeles, până mai ieri, madam senator cu „exerciţiul democratic”
în istoria recentă a filialei pedeliste găsim un episod, care demonstrează că senatorului Popa i-a convenit democraţia doar atunci când s-a aflat în barca câştigătoare. La ultimele alegeri din cadrul organizaţiei judeţene, deputatul Petru Movilă a câştigat, din primul tur, cu o majoritate covârşitoare. E drept că nici Movilă nu-i vreun sfânt, vreun model occidental de politician care şi-a găsit de treabă prin Târgul Ieşilor, dar toată lumea a recunoscut, în cele din urmă, că a câştigat preşedinţia filialei uzând de toate pârghiile democratice pe care jocurile subterane, dar şi disciplina de partid le pun la dispoziţie.
Ei bine, Mihaela Popa s-a trezit, în urma acestui „execiţiu democratic”, că voinţa poporului pedelist nu prea coincide cu intenţiile dumneaei. Aşa că, de mână cu ceilalţi parlamentari perdanţi, s-a dus la Bucureşti şi a ameninţat că nu va mai vota cum îi spune partidul, dacă Movilă rămâne preşedinte. Fapt pentru care, tot printr-un „exerciţiu democratic”, deputatul Movilă a fost înlăturat.
Acum, după ce ne-am dat seama ce înţelege doamna senator Mihaela Popa prin „exerciţiu democratic”, rămâne de văzut care sunt pozţiile ce-i sunt pe plac la PNL, pentru că de „veşnica poziţie de drepţi” de la PDL e clar că s-a săturat.
Poate o să ne lumineze Relu Fenechiu!
Tudor LEAHU
