Un anticar scoate la vânzare cavoul uriaşei

Amatorii de statui şi cavouri au şansa de a achiziţiona astfel de obiective. Dispus să vândă este nimeni altul Dumitru Grumăzescu, cunoscutul buchinist din târg. Proprietarul galeriilor de artă de pe strada Lăpuşneanu vrea să vândă celebrul cavou din cimitirul Eternitatea, flancat de cunoscuta statuie a Uriaşei. „Eu am trei cavouri: pentru mine, soţie şi motanul Dodiţă, care, din păcate, a dispărut. Vreau să scap de această legendă care apasă greu pe umerii mei”, susţine Dumitru Grumăzescu. Buchinistul nu ştie deocamdată modul în care vor fi vândute cavoul şi statuia.

Cert este că aşteaptă propuneri. Conform unei evaluări făcute de către sculptori italieni, întreg ansamblul ar valora 25 de mii de euro, fără să fie luată în calcul legenda. Cavoul are nouă locuri. Cu siguranţă, vor apărea destule oferte tentante care îl vor ajuta pe anticar să scape de această povară.

Care este povestea?

Grumăzescu deţine cavoul familiei Rosetti vegheat de o statuie ce înfăţişează o fată în mărimi gigantice. Bineînţeles, imaginaţia ieşenilor a luat-o razna în legătură cu povestea acestei statui. Astfel, s-a presupus că este vorba despre o fată împuşcată de tatăl său sau că este vorba despre o fată care căuta afecţiune, dar din cauza robusteţii sufoca pe cei din jur. Şi tot aşa, ar fi fost împuşcată. Însă, misterul l-a dezlegat buchinistul.

Acesta a povestit că în anii ’90 cavoul se afla în proprietatea lui Radu Beldiman, nepotul lui Vasile Beldiman. Cel dintâi a venit la Iaşi să vadă starea cavoului. Între timp a cerut Uniunii Scriitorilor din România să preia acest cavou, sub forma unui act de donare. Însă nu a primit un răspuns. Şi aşa, în baza unei prietenii, cavoul a a ajuns în proprietatea lui Dumitru Grumăzescu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Vasile Beldiman, aflat la Viena, a cerut o lucrare unui sculptor vienez. Până la urmă s-a ales cu Uriaşa.

Cine este Dodiţă

Una dintre atracţiile galeriilor Grumăzescu era reprezentată de motanul Dodiţă, cel care reuşea de multe ori să ţină clienţii în galerie mai bine decât Dumitru Grumăzescu. Până într-o zi, când Dodiţă a dispărut. Grumăzescu a aşteptat în zadar revenirea lui Dodiţă. Acesta nu a mai apărut, presupunându-se că dragostea de pisici a fost mult mai importantă decât loialitatea.

Ciprian BOARU