Coincidenţă sau blestem. Nimeni nu poate să dea răspunsul. Singurii care îşi dau cu părerea sunt localnicii din zona lacului Ciric. În ultimii zeci de ani, cei care şi-au pus capăt zilelor au preferat un salcâm aflat în pădurea Ciric, în apropierea cimitirul Eternitatea. Numai în patru ani, aproape zece persoane s-au spânzurat de acest salcâm. Şi culmea, terorizaţi de acest copac blestemat, locuitorii din zonă nu îndrăznesc să-l taie, de frică să nu păţească ceva.
Unul dintre locuitori a povestit că a încercat, în urmă cu mai mulţi ani, să taie copacul, mai ales că o rudă apropiată s-a spânzurat fix în acelaşi loc.
„Au trecut ceva ani de atunci. Ştiam de acest copac şi de la cei mai bătrâni. Eu nu sunt supertiţios sau nu eram atunci. Când am aflat că verişorul meu, care nu avea mai mult de 24 de ani, s-a spânzurat, am zis că ar trebui să fac ceva. Am luat un topor şi m-am îndreptat spre pădure. Am scuipat în palme, să dau copacul jos. Deodată, am simţit că mă trec sudorile şi că mâinile atârnă ca bolovanii.
Nu puteam să dau cu toporul. Am făcut cruce şi am încercat încă o dată. La fel. Atunci m-am speriat grozav, pentru că a început să huruie pădurea. Era într-o vară. Din cauza spaimei am fugit acasă. Am facut febră şi am stat vreo două zile şi am bolit. Am povestit, dar nu m-a crezut lumea”, a povestit Vasile Grigore.
Dacă întrebi poliţiştii despre numărul spânzuraţilor din ultimii ani, ei spun că aceştia aleg respectivul copac şi din cauza mediatizării. Mergând pe partea raţională, oamenii legii spun că cei care au decis să încheie socotelile cu viaţa aveau fie probleme cu alcoolul, fie cu sănătatea, ori sufereau de o decepţie în dragoste.
Legendă demnă de filme
Mergând pe partea supranaturalului, o bătrânică din zonă, cu o luciditate uimitoare, are propria părere. Aceea că blestemul pădurii are rădăcini într-o presupusă crimă petrecută prin anii ’90. Conform Elisabetei Vulcan, în zona Ciric trăiau doi soţi care aveau o fetiţă de şapte ani, pe nume Clara, de o frumuseţe izbitoare. Era o fire veselă, jucăuşă. Până într-o zi, când Clara nu a mai ajuns acasă. A fost căutată zile în şir, dar tot nu era de găsit. Părinţii fetei au bănuit că cineva i-a făcut rău.
Bătrânica a mai spus că îşi aduce aminte că erau câţiva suspecţi, dar nu s-a dovedit niciodată crima. Elisabeta crede că a fost omorâtă şi îngropată adânc în pământul pădurii. Tot ea crede că de atunci orice suflet slab este furat de spiritul fetiţei, în speranţa că va reuşi să prindă şi sufletul criminalului sau al unei rude. „Nu cred că are linişte. Trebuie să se răzbune ca să nu se mai întâmple lucrurile astea”, a spus Elisabeta.
Va fi rupt blestemul?
Continuând pe ideea Elisabetei, ce se va întâmpla cu sufletul rătăcit al Clarei de acum încolo, pentru că pădurea în care bântuie va fi plină în curând de voci zglobii şi de forfota oamenilor dornici să petreacă. Autorităţile locale vor moderniza locul, urmând să transforme Ciricul într-o adevărată bază de agrement. Oare va reuşi cineva să taie copacul, să rupă blestemul pădurii? Este de ajuns atât?
La fel şi în Japonia
Conform presei asiatice, pădurea Aokigahara din Japonia este locaţia preferată a oamenilor care decid să moară. Pădurea Aokigahara reprezintă o îmbinare perfectă a frumosului cu grotescul. Pe de o parte, pădurea oferă o privelişte superbă, cu vedere la Muntele Fuji, pe de alta ne înfăţişează imagini înfiorătoare ale cadavrelor celor care, doborâţi de greutăţile vieţii, aleg calea cea mai uşoară, spun unii, sau cea mai grea, spun alţii: sinuciderea.
Este locul care încă din mitologia japoneză a fost asociat cu imaginea demonilor şi asta numai din cauza numeroaselor trupuri neînsufleţite descoperite de-a lungul timpului în această pădure. Sinucigaşii preferă pădurea Aokigahara pentru că şansele de a fi găsiţi şi salvaţi în vegetaţia abundentă sunt foarte mici. Potrivit guvernului japonez, în ianuarie 2009 au fost înregistrate 2.645 de sinucideri, cu 15 la sută mai mult decât în urmă cu un an.
Ciprian Boaru
