Recent, a demarat primul termen al procesului intentat de procuratura spaniolă temutului interlop Ion Clămparu. Acuzat de patru infracţiuni de proxenetism – una dintre ele asupra unei minore – şi pentru provocare de avort, interlopul a fost prezentat în faţa Tribunalului Provincial din Madrid, dar a refuzat să depună mărturie şi să răspundă la întrebările procurorului sau ale avocaţilor, mizând pe faptul că ceilalţi nouă „locotenenţi” ai săi, trimişi şi ei în judecată în contumacie, lipsesc de la proces.
Cele două tinere care au acceptat să fie audiate au povestit coşmarurile prin care treceau, ele fiind violate, bătute şi obligate să avorteze. În timpul audierii, una dintre fete a suferit un atac de panică şi a fost nevoie de intervenţia judecătorului, care a liniştit-o, garantându-i că nu va păţi nimic.Alte trei tinere care urmau să fie audiate tot sub identitate protejată au refuzat să se prezinte în instanţă de frica unor eventuale repercusiuni.
Palmaresul lui „Cap de porc”
Ioan Clămparu este de departe cel mai puternic lider al lumii interlope din România şi unul dintre cei mai puternici din Europa. A monopolizat piaţa prostituţiei din Madrid, anihilând peştii ruşi şi albanezi. Ioan Clămparu a fost condamnat, in 1988, de Judecătoria Botoşani la 15 ani de detenţie pentru omor, el având un rest de pedeapsă de executat de 1.780 de zile, ca urmare a eliberării condiţionate în 1998, după ce a executat două treimi din pedeapsă. În perioada în care a stat în închisoarea de la Aiud, Clămparu a cunoscut mai multe persoane pe care, ulterior, le-a racolat pentru reţeaua de prostituţie. Astfel, i-a cunoscut pe Tiberiu Matenciuc, Nicolae Olteanu şi pe alţii. După ce a părăsit puşcăria, aceştia şi-au botezat copiii sau s-au cununat religios, Clămparu fiind cel în cele mai multe cazuri naş, de unde i se trage şi numele de Naşul.
„Cap de porc” şi modelul Camorrei italiene
Reţeaua pe care Clămparu a iniţiat-o avea ca model modul de acţiune, regulile şi pedepsele utilizate de Camorra italiană.Grupul infracţional organizat era alcătuit într-o structură piramidală având un lider şi câţiva locotenenţi apropiaţi acestuia. În lipsa liderului, atribuţiile lui erau preluate de Dan Mihăilă, zis Motanu, cel mai apropiat dintre locotenenţii lui Clămparu.
„ În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor deduşi judecăţii, că încă din anul 2001 s-au constituit într-un grup criminal organizat având drept scop comiterea de infracţiuni grave, specializată în traficarea de tinere românce din România în Spania, unde tinerele erau constrânse la practicarea prostituţiei în MADRID, într-un parc numit CASA de CAMPO, veniturile astfel obţinute fiind încasate de către membrii grupării criminale şi repatriate în diverse moduri în România, unde erau utilizate în achiziţionarea de imobile, autoturisme de lux, aparatură electronică de ultimă generaţie, bijuterii etc., în vederea ascunderii provenienţei ilicite a banilor, majoritatea acestor bunuri fiind achiziţionate pe numele altor persoane.
Grupul infracţional organizat s-a constituit începând cu anul 2001 din cetăţeni români care acţionau în mai multe judeţe ale ţării, în principal existând trei mari zone: SIBIU, NEAMŢ şi PRAHOVA. Reţeaua criminală s-a structurat şi cristalizat într-o manieră piramidală între anii 2001-2004, când membrii marcanţi ocupau poziţii bine determinate, iar atribuţiile şi modul de acţiune erau clar delimitate, întreaga reţea desfăşurându-şi activitatea sub coordonarea unui singur lider, în persoana inculpatului arestat în lipsă, CLĂMPARU IOAN zis şi OMU, NAŞUL, PAPA, ION de la MADRID, CAP de PORC.
Recolarea
În cadrul acestei reţele, existau persoane care se ocupau de recrutarea şi racolarea victimelor, de obţinerea documentelor de călătorie şi transportul acestora până în Spania, unde tinerele erau preluate de alţi membri ai reţelei sau chiar de către cei care le recrutaseră iniţial, iar la destinaţie, prin diverse metode, respectiv reţinerea documentelor, invocarea unor datorii de sute sau mii de euro, ameninţare sau violenţe etc., acestea erau constrânse să se prostitueze în folosul traficanţilor.
Membrii grupului infracţional racolau tinere din aproape toate zonele ţării, tinere care proveneau din familii sărace şi în care existau neînţelegeri între membrii acestora, prin promisiuni în ceea ce priveşte locuri de muncă bine retribuite în Spania ca dansatoare, menajere, ospătăriţe, dame de companie sau muncitori necalificaţi în agricultură, promiţându-le sume impresionante şi arătându-se dispuşi să le obţină toate documentele de călătorie, inclusiv paşaportul, oferindu-se să plătească şi cheltuielile de drum până în Spania.
Abureala unui trai decent
Tinerele erau induse în eroare cu privire la munca ce urmau să o desfăşoare în străinătate, astfel încât acceptau să plece pe cheltuiala racolatorilor sub promisiunea că vor restitui acei bani din primul salariu. La destinaţie, însă, după ce erau preluate şi cazate în apartamente închiriate de către traficanţi, tinerelor respective li se spunea adevăratul motiv pentru care fuseseră aduse din România şi aflau că nu au altă alternativă decât să practice prostituţia, în folosul traficantului. De cele mai multe ori, victimelor li se reţineau documentele, li se invocau datorii în sumă de aproximativ 2000-3000 EURO, erau ameninţate cu violenţa fizică şi verbală, cu exemple în ceea ce priveşte modul în care vor fi tratate dacă refuză să se supună cerinţelor traficanţilor, în sensul că alte tinere care deja se prostituau pentru grupul infracţional erau bătute în faţa noilor venite. Desigur, o stare de temere profundă o crea şi faptul că traficanţii proferau ameninţări la adresa familiilor victimelor rămase în ţară, ceea ce de cele mai multe ori ducea la rezultatul scontat, respectiv la acceptarea de către victimă a practicării prostituţiei. Uneori, celor care cooperau cu traficanţii li se promitea că după o anumită perioadă de timp vor primi jumătate din banii pe care i-ar fi câştigat din prostituţie, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. Paşapoartele victimelor rămâneau în posesia traficanţilor, care în schimb le dădeau fotocopii ale acestora, pentru a le prezenta poliţiei spaniole în cazul în care ar fi fost reţinute pentru cercetări.
Paradisul sexual de la Casa de Campo
Locul în care acţionau membrii reţelei pe piaţa prostituţiei din Spania era un parc din Madrid, numit CASA DE CAMPO, denumit în argoul traficanţilor „fabrica”, în fapt o zonă împădurită extinsă, brăzdată de alei circulabile cu autoturismele şi parcări dotate cu bănci. Fiecare victimă era instruită de către traficant sau de către celelalte tinere aflate deja în cadrul reţelei, cu privire la locurile pe care trebuiau să le ocupe în acest parc şi la modul în care să-şi desfăşoare activitatea. Locurile erau denumite „posturi”, fetele purtau denumirea de „bagaje” sau „colete” şi erau stabilite de către liderul CLĂMPARU IOAN, cel care, de altfel, avea şi posibilitatea eliminării acelor traficanţi care încălcau regulile impuse. Casa del Campo era principala zonă de acţiune a reţelei condusă de IOAN CLĂMPARU şi în fiecare noapte, în această zonă practicau prostituţia aproximativ 120 – 150 de tinere din România, toate fiind supravegheate îndeaproape de proxeneţi români, membri ai acestei reţele, care patrulau în autoturisme închiriate pe aleile respective.
Există declaraţii ale martorelor din dosar din care reies aceste aspecte („Martora declară că în aceeaşi seară a fost obligată să meargă în CASA DEL CAMPO şi să practice prostituţia, fiind îndeaproape supravegheată de proxeneţi, care treceau cu diverse autoturisme pe aleile parcului, unul dintre aceştia fiind SASU … Martora arată că în cele 9 zile cât a fost obligată să se prostitueze a aflat de la celelalte tinere ce se prostituau în CASA DEL CAMPO că toţi proxeneţii care acţionau în acest parc aveau un şef şi că fiecare dintre ei plăteşte acestui lider o parte din sumele câştigate din prostituţie. Martora mai arată că toţi se fereau să-i pronunţe numele, chiar şi porecla…”. În acelaşi context, alte mărturii vin să întărească faptul că fetele se aflau în permanenţă sub o strictă supraveghere : „Toate fetele plecam de acasă în jurul orei 21 şi stăteam în Casa del Campo până la 2 sau chiar 4 dimineaţa. Eram supravegheată de mai mulţi băieţi care circulau cu maşini cu numere de Spania şi care nu ne permiteau să stăm de vorbă între noi, fiind în permanenţă ameninţate cu violenţe fizice şi vedeam cum alte fete sunt bătute din nimic”). Fetele aveau fiecare câte un telefon celular, în majoritate fără credit, pe care erau apelate de către proxeneţi şi interpelate în legătură cu sumele pe care le-au obţinut din prostituţie.
Reguli de fier
În cadrul grupului criminal organizat, liderul IOAN CLĂMPARU stabilise reguli stricte pe care fiecare tânără era obligată să le respecte îndeaproape, şi anume: erau obligate să accepte doar clienţi de naţionalitate spaniolă, fiind obligate să refuze orice client român, bulgar, albanez, marocan etc., erau obligate să stea într-un anumit loc stabilit de proxenet cu acordul liderului sus-menţionat, denumit „post”, aflat la aproximativ 3-5 metri de cealaltă fată; li se interzicea să discute una cu alta, să-şi spună numele adevărat ori să-şi povestească evenimente din trecut care ar fi putut conduce la identificarea victimei sau localizarea sa exactă pe teritoriul României.
Toţi banii obţinuţi trebuiau predaţi integral dimineaţa proxenetului anume desemnat, iar la rândul lor fiecare din proxeneţii respectivi plătea câte o cotă parte liderului IOAN CLĂMPARU („Pe seară, obţineam în medie 500-600 de euro, din care jumătate îi dădeam lui Elena, iar din ½ îi mai dădeam Elenei, eu practic rămânând cu ¼ din banii obţinuţi; … banii strânşi de Elena erau înregistraţi într-un caiet unde erau scrise toate datoriile şi banii obţinuţi de fete, iar când se adunau 2000 sau 3000 de euro, aceştia erau daţi fie lui Nicu Bârsan, fie altor băieţi; …în prima zi, însoţită fiind de Elena, am fost dusă într-un magazin de haine de unde mi-am cumpărat mai multe lucruri în valoare de 300 de euro, bani ce au intrat în contul datoriei mele. Tot atunci, paşaportul mi-a fost luat de către o fată …şi nu l-am mai văzut timp de o lună. La câteva zile după sosire, Elena mi-a dat un set de acte care probează locul unde stau şi lipsa paşaportului. Aceste documente m-au costat alţi 300 de euro, în final datoria mea fiind de 2000 de euro”).
Lovelele transferate în România
Toate veniturile obţinute din practicarea prostituţiei de către victime erau încasate de traficanţi, care le transferau în România prin intermediul sistemelor bancare WESTERN UNION şi MONEY GRAM, ori prin intermediul unor curieri, în general şoferi ai microbuzelor şi autocarelor care efectuau curse de transport internaţional în Spania. O dată ajunşi în România, banii erau utilizaţi pentru racolarea altor victime, precum şi pentru achiziţionarea de imobile, autoturisme de lux, aparatură electronică performantă, bijuterii sau investiţi în diverse alte afaceri aparent legale, în scopul ascunderii provenienţei reale a banilor utilizându-se persoane interpuse, de regulă prieteni sau membri de familie ai traficanţilor.
Adrian Militaru
