Afirmaţia conform căreia gelozia poate fi considerată o dovadă de dragoste nu este una tocmai corectă. Când partenerul este măcinat de o discuţie nevinovată cu un coleg de serviciu al iubitei şi face o criză de gelozie nu poate fi vorba doar de prea multă iubire. Mai degrabă apare nesiguranţa ori teama de abandon.
Limita dintre aşa numita gelozie constructivă şi cea bolnăvicioasă este una delicată. Zilele trecute, Cabral a pus în discuţie pe blogul său problema geloziei: „Unde se termină fidelitatea și unde începe înșelatul?”
Dacă vorbeşte din experienţă şi întâmpină această problemă ori pur şi simplu i s-a părut un subiect interesant, aşa cum s-a şi dovedit a fi, rămâne să descoperim.
„În relaţiile serioase primează exclusivitatea. Adică el e al ei, iar ea este a lui. Posesiunea, cu toate că eu n-o percep aşa, poate fi acceptată, cât timp amândoi partenerii agreează asupra condiţiilor respectivei percepţii. Ei bine, cât timp vorbim de posesia asta, orice existenţă a unei alte femei sau a altui bărbat este… ilegală (mi-a plăcut mie termenul, nu sări).
Totuşi, amândoi partenerii sunt implicaţi social, au prieteni, colegi de facultate sau de serviciu, prieteni mai vechi sau mai noi. Şi de multe ori se întâmplă ca respectivii să fie de sex opus lor. Şi-atunci apar probleme. – De ce te sună Georgescu la ora asta? Nu vă ajunge timpul petrecut la birou? – Da’ Cristina asta nu ştie să te salute altfel decât luându-te în braţe şi frecându-se cu sânii de tine?”, scrie Cabral pe blogul lui.
Teodora Dumitru
