Regizorul Alexandru Tocilescu s-a stins din viaţă

Regizorul român de teatru şi film Alexandru Tocilescu a murit pe 29 noiembrie, la spitalul Floreasca, în urma unui stop cardiac. Starea lui de sănătate a fost extrem de precară în ultimii ani, el fiind nevoit să facă dializă. Acesta avea 65 de ani.

Potrivit Mediafax, moartea regizorului ar fi fost cauzată de o supradoză de medicamente. Sursele citate de Mediafax au declarat că regizorul, care suferea de mai multe boli grave, a luat o supradoză din tratamentul prescris pentru tulburările cardiace cu care fusese diagnosticat.

Alexandru Tocilescu a fost transportat la spital şi, timp de mai multe ore, medicii au încercat resuscitarea lui. Din păcate, tratamentul trebuia luat foarte riguros, doza ingerată putând fi fatală. În afară de o maladie cardiacă, regizorul suferea, printre altele, şi de o insuficienţă renală, pentru care făcea dializă de mai multă vreme.

Alexandru Tocilescu s-a născut pe 27 iulie 1946. În 2002 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 1999 a fost premiat cu această distincţie pentru spectacolul o noapte furtunoasă.

Alexandru Tocilescu este primul regizor care a primit o stea pe „Walk of Fame”, în Piaţa Timpului din Bucureşti.

Tocilescu a devenit cunoscut după ce a regizat cu un succes răsunător piese ca: „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu”, „Comedie Roşie”, „Elizaveta Bam” sau „Sfârşit de partidă”. În afara pieselor de teatru, acesta şi-a pus semnătura şi pe filmele „Tristeţea vânzătorului de sticle goale” (1981), „Ultima haltă în paradis” (2002) şi „Bani de dus, bani de-ntors” (2005).

Într-unul din ultimele interviuri, acordate în luna iulie ziarului Adevărul, regizorul a vorbit despre viaţa sa din mahala şi despre dorinţa de a pune în scenă piesa „D’ale Carnavalului”.

„O să fac şi eu „D’ale Carnavalului” pe scena mare de la Naţionalul bucureştean. Dacă dă Dumnezeu şi-mi iese, spectacolul o să producă un scandal mare. Vreau să văd toată mahalaua bucureşteană pe scenă: cârciuma, atelierul de tâmplărie, curtea, biserica. Viaţa mahalalei, pe care, într-un fel, am trăit-o şi eu aici, în Buzeşti, în Griviţa, în anii ’50-’60, într-un apartament cu trei camere în care stau de când m-am născut. Am locuit şi opt oameni aici. La masă eram 10-12 tot timpul – rude, prieteni – la doi paşi de gară. Mai ieşea câte unul din puşcărie, se mai  întorcea unchi-meu din domiciliu forţat. Era viaţa unei burghezii care se ţinea cu dinţii de condiţia ei”, a declatat Tocilescu.

Teodora Dumitru