Urmare a materialului publicat în numărul trecut, intitulat „Patronul Companiei Atlassib, Ilie Carabulea pune la dispoziţie călătorilor coşciuge pe roţi”, am primit, pe adresa redacţiei noastre, o notificare în care se solicită următoarele:
„Convinşi de faptul că oricine are dreptul la libera exprimare, care totuşi implică şi responsabilităţi, neputând prejudicia onoarea, demnitatea şi imaginea altei persoane, ceea ce dumneavoastră aţi făcut, vă transmitem prezenta notificare, întrucât acest material conţine afirmaţii neadevărate, calomnioase şi denigrante la adresa companiei noastre şi a unuia dintre asociaţi. Nu puteţi astfel să târâţi în noroi numele unei persoane publice – Ilie Carabulea, fondatorul celei mai mari firme de transport internaţional de persoane din România.
Domnul Ilie Carabulea este asociat al SC Atlassib SRL, nu este nici administrator şi nici director, deci este un organ decizional, astfel încât acuzaţiile dumneavoastră să fie îndreptate asupra acestei persoane. Introduceţi în materialul dumneavoastră, evident tendenţios, o serie de acuzaţii extrem de grave la adresa societăţii, conform cărora pasagerii riscă „să mănânce bătaie” dacă comentează pe parcursul cursei, autocarele sunt defecte, pasagerii nefiind în siguranţă, angajaţii sunt exploataţi, ceea ce ne duce la concluzia că acestea nu reprezintă altceva decât atacuri concentrate la adresa societăţii, de natură a zdruncina încrederea clienţilor în serviciile noastre.
V-aţi asumat responsabilitatea de a face o prezentare denigrantă a societăţii noastre, fără a lua legătura cu o persoană din cadrul acesteia. Acest fapt ne duce la concluzia că articolul dumneavoastră ar trebui să aibă la bază un material probatoriu care poate susţine cele publicate. Astfel, vă solicităm să ne prezentaţi aceste probe în baza cărora dumneavoastră v-aţi permis să faceţi aceste afirmaţii.
În articolul dumneavoastră aţi folosit sintagme că „autocarele-bombă” sau „coşmarul drumului”, pe ce se bazează aceste insinuări dacă dumneavoastră nu aţi fost în vreo agenţie Atlassib, unde puteaţi discuta măcar cu pasagerii pentru a cere opinii în acest sens? Să înţelegem că acest articol nu este altceva decât o acţiune în scopul denigrării societăţii, mascată în spatele unui demers jurnalistic?
Vă solicităm astfel, ca în virtutea deontologiei profesiei dumneavoastră, să reveniţi în termen de 24 de ore de la primirea prezentei şi să daţi dezminţire celor publicate, să relataţi fapte obiective şi informaţii corecte, complete şi verificate, fără a introduce alte opinii vădit tendenţioase care au scopul de a servi interese, altele decât cele ale cititorilor. În caz contrar ne rezervăm dreptul de a vă acţiona în instanţă”.
Semnează, Administrator Ing. Micu Daniel.
Drept la replică, În atenţia domnului administrator ing. Micu Daniel!
Domnule Micu Daniel, semnatarul acestui articol, adică Victor N Bogdan, sunt redactorul şef al acestei publicaţii şi mi-am permis să public acest articol calomnios şi denigrator la adresa companiei, după spusele dumneavoastră.
Susţin şi semnez acest material fiindcă eu şi familia mea am apelat la serviciile companiei dumneavoastră, nu o dată ci de şapte ori, în perioada noiembrie 2010 – septembrie 2011, şi de fiecare dată m-am minunat de „surprizele” oferite de compania pe care o păstoriţi.
Domnule Micu Daniel, conform proverbului „dacă tăceai, filozof rămâneai”, era un articol şi atât, dar dumneavoastră doriţi fapte şi probe. Vă puneţi întrebarea de ce am apelat la serviciile companiei dacă nu mi-a plăcut? Eu vă răspund sincer, din nevoie, fiindcă nu suport zborul cu avionul. Dar să trecem la subiect.
În data de 21 noiembrie 2011 am cumpărat bilet dus pe ruta Bucureşti-Rimini, Italia. Am fost îmbarcat în autocar în jurul orei 02.00. Într-un autocar în care toaleta era defectă, televizorul nu funcţiona iar în spate se aflau doi călători rău mirositori (nespălaţi).
Nu a interesat pe nimeni, decât în momentul în care mirosul a ajuns la şoferi. Abia la Arad, la insistenţele călătorilor, şoferul le-a spus acestora să meargă la o toaletă, să se spele pe picioare şi să-şi schimbe ciorapii. Ajunşi în vama Nădlac, am fost nevoiţi să scoatem din buzunar 5 euro de persoană pentru a nu ni se controla bagajele. Nu conta dacă ai sau nu bagaj, şoferii au nominalizat un călător să facă chetă. Ajunşi în Ravena, autocarului i s-a rupt planetară, iar noi am fost nevoiţi să aşteptăm circa 4 ore să fim preluaţi de un alt autocar, pe care superiorii îl deviaseră de la traseu pentru a ne prelua şi a ne duce la destinaţie. În prima fază am crezut că este o întâmplare, deşi şoferul singur, în faţa tuturor călătorilor, denigra conducerea companiei, acuzând „jafurile” (n.r. autocarele) pe care sunt nevoiţi să le conducă, autocarul având aproape un milion de kilometri la bord, şi reparaţii doar când rămâne în pană.
30.11.2010 – 01.12.2010. Bucureşti – Rimini, Italia
SB – 06 – EYT. Unul dintre şoferi, un anume Parpală. Soţia şi băiatul meu – în autocar.
Din start, autocarul face o oprire, la doar 2 minute de la plecare. Perna de aer – defectă. În ţară, într-o pantă, autocarul trage pe partea stângă a drumului (pe stânga, deoarece pe dreapta nu era posibil), pentru o cârpeală, deoarece nu mai intra în viteză, astea toate în condiţiile în care autocarul ieşise de la revizie, din spusele şoferilor. În autocar – toaleta era defectă, fiind plină cu bagaje, în interior plouă ca şi afară, iar la Lugoj autocarul a făcut o oprire mai mare, deoarece şoferul Parpală îşi cumpărase porc de Crăciun şi nu avea porumb. Deci trebuia cumpărat în aceea cursă. În Padova există şi o reclamaţie a călătorilor, vădit necăjiţi de toate condiţiile mizere în care călătoream şi eram nevoiţi să le suportăm. Reclamaţie semnată şi de subsemnaţii, cu promisiunea fermă din partea angajaţilor companiei că o vor înainta conducerii. Autocarul a ajuns cu o întârziere de şapte ore la destinaţie. În vamă – şpaga de rigoare, 5 euro de persoană.
19.03 2011
Soţia şi copilul pleacă din Rimini spre Bucureşti
Din start – întârziere de 4 ore, şi minunile încep. În Ravena, la un sens giratoriu, şoferul autocarului a intrat pe contrasens şi a lovit un stâlp cu un semn de circulaţie. Aceeaşi toaletă defectă pentru clienţi, ea fiind folosită decât de şoferii şi câteva doamne, ocupante ale locurilor din faţă. Aceeaşi veche şpagă la vamă – 5 euro- pentru a trece fără control la bagaje. Autocarul a fost deviat din traseu pentru a prelua alţi călători, deoarece autocarul acestora se defectase. S-a ajuns la destinaţie cu o întârziere de 5 ore.
2 septembrie 2011. Rimini – Bucureşti
Autocar cu care mă întorceam în ţara împreună cu soţia mea. Aceeaşi poveste, plecare cu întârziere 3 ore, deoarece am fost refuzaţi de autocarul cu care trebuia să plecăm pe motiv că nu aveau remorcă şi pentru bagaje mai era loc, doar la toaletă. La aceea dată, existau circa trei autocare cu remorcă. Am aşteptat un altul, care a sosit cu întârzierea cu care ne obişnuisem deja. Bagajele au fost înghesuite atât în cala unde există roata de rezervă şi trusele de scule ale şoferilor, cât şi la toaletă. Deci, ştiam, aceeaşi toaletă defectă pentru drum. În spatele autocarului, un grup de romi se întorceau de la cerşit şi aveau destinaţia Ploieşti. Tot drumul, aceştia au băut şi au jignit călătorii din autocar. Şoferii erau nevoiţi să le facă pe plac şi să le satisfacă dorinţele muzicale – manele. Adevărul este că şoferii nu au încurajat nici un moment comportamentul pasagerilor din spatele autocarului, în speranţa că aceştia vor adormi la un moment dat şi vor avea linişte. Aşa a şi fost, au adormit pe jos, pe culoarul dintre scaune, încât la opriri îţi era teamă să cobori din autocar, să nu îi deranjezi cumva. Nu am fost singurii călători care am avut parte de ameninţări şi injurii din partea acestora. Era de ajuns o privire în spate şi erai imediat luat în colimator de aceştia.
Şoferii nervoşi, doi dintre ei noi pe traseul respectiv, făcând câteva depăşiri foarte periculoase, de îţi spuneai „Tatăl Nostru” la fiecare manevră de a lor. Deci, domnule administrator Micu Daniel, cum rămâne cu instanţa, cine pe cine ar trebui să cheme, călătorii sau compania, ferm deranjată de faptul că spunem lucrurilor pe nume? Tot ceea ce s-a afirmat în aceste articole este purul adevăr, trăit de noi şi nu preluat de la alte persoane din agenţiile Atlassib.
În loc să întocmiţi notificări, mai bine aţi deschide o anchetă în compania dumneavoastră şi aţi lua măsuri, pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple cu pasagerii companiei dumneavoastră. Apropo, „autocarele – bombă” ar trebui şi ele schimbate, sau măcar făcută câte o revizie ca la carte şi nu „cârpeli”, cum le numesc şoferii dumneavoastră. Din miliardele pe care Compania Atlassib le câştigă merită să se investească mult mai mult în siguranţa şi confortul călătorilor.
În finalul acestui articol mai punem şi noi câteva întrebări domnului administrator Micu Daniel:
1. De ce în notificare nu spuneţi nimic de şpăgile din vamă?
2. De ce se ţine morţiş să nu fie controlate bagajele?
3. Oare, printre bagaje mai există şi altceva?
Întrebări la care aşteptăm un răspuns din partea „Companiei Atlassib SRL”.
SĂRACII OAMENI BOGAŢI…
Victor N. Bogdan
