Diriginta Ioniţă Ionela şi subalterna Tudor Ioana fac legea după bunul plac
De fiecare dată când ajungi cu vreo problemă la oficiul poştal nr. 1 Bragadiru, te minunezi de nivelul scăzut de educaţie şi cultură din partea unor angajaţi.
Ca orice altă breaslă, şi breasla postaşilor îşi are „uscăturile sale”. Dorind să fie mai catolică decât însuşi Papa, funcţionând după propriile sale reguli, impuse de ea sau de o anume subalternă care se dă drept „specialistă în ale legislaţiei”, diriginta oficiului poştal Bragadiru, IONIŢĂ IONELA, sfidează orice reguli, atât de ordin intern cât şi ale bunului simţ.
Căldura scaunului, pe care şi-l ţine cu multă grijă şi disperare, probabil nu îi mai este de ajuns. De aceea, diriginta îşi permite să reţină alocaţiile şi pensiile unor minori doar pentru simplul fapt că mama şi-a schimbat numele, în urma căsătoriei. Încă nu a învăţat doamna dirigintă că în ţara noastră identificarea unei persoane se face în primul rând după codul numeric personal. Circa trei luni de zile au trecut de când se primeşte acelaşi răspuns: „NU VREAU EU!”. Aşa a învăţat diriginta IONELA IONIŢĂ să comunice cu oamenii care stau dincolo de biroul său. Dar cum în vocabularul unei persoane cu funcţie de conducere, care deserveşte publicul nu ar trebui să existe NU VREAU, NU POT, NU ŞTIU, ne adresăm superiorilor săi.
Şi, cum spunea un mare ziarist într-un moment critic al vieţii sale, „niciodată să nu îţi pierzi speranţa şi încrederea că mai există şi oameni capabili şi inteligenţi în ţara asta”, am avut satisfacţia că superiorii dirigintei să analizeze situaţia şi să dea ordin să se elibereze de urgenţă alocaţiile şi pensiile minorilor respectivi. Ilegalitatea era de fapt o legalitate, excepţie a unei reguli pe care diriginta ar fi trebuit să o cunoască foarte bine.
În ziua controlului anunţat în prealabil, diriginta, conform practicii, intră în concediu fără plată, nu înainte de a desemna persona care se va deplasa personal să înmâneze taloanele respective, crezând că aşa vor fi rezolvate problemele. Oare să fi avut treburi atât de importante de rezolvat chiar în acea zi? Sau a fost o sfidare la adresa superiorilor săi?
Aşa cum nici un şef nu stă fără o slugă loială, pe care să o scoată la înaintare ori de câte ori este nevoie, aşa şi diriginta oficiului poştal o are pe Tudor Ioana. Fără acceptul acestei angajate care „le ştie pe toate” nu poţi lua legătura cu diriginta. Cuvântul şi regulile ei sunt lege, atât pentru public cât şi pentru angajaţi. Înţelegând să se folosească de injurii, de violenţă şi de amintiri, Tudor Ioana rezolvă şi dă sfaturi chiar şi dirigintei.
În urma prezentării acestui caz, Compania Poşta Romană a demarat o anchetă care este în curs de desfăşurare şi vom avea un răspuns oficial în cel mai scurt timp.
Oricum, astfel de angajaţi nu fac cinste companiei, iar în condiţiile de angajare ar trebui să stea la loc de cinste şi arta comunicării.
Victor şi Elena Bogdan
