În dimineaţa zilei de 28 septembrie m-am trezit, ca de obicei, la ora 7. Am avut un somn liniştit, fără vise, coşmaruri cu puternici ai zilei sau procurori. Aveam prima întâlnire la ora 10:00, cu un „tânăr” deputat. Nu voiam să întârzii, pentru că întâlnirile cu acest misterios personaj reprezentau pentru mine viitorul politic al acestei ţări. Am fost punctuali, amândoi. Eu am băut cafea şi apă, „tânărul” deputat nu a servit nimic. Am vorbit despre planurile acestuia în politica românească. Întâlnirea luase sfârşit, ne spusesem tot ce aveam de spus. M-am îndreptat către maşina parcată în apropierea terasei unde băusem cafeaua.
Imediat am fost înconjurat de mai mulţi indivizi cu feţe foarte dubioase, pe care, la o primă vedere, îmi venea să-i tăvălesc. Salvarea acestora a reprezentat-o „mititelul inspector”, care a scos la momentul potrivit legitimaţia, prezentându-se ca fiind ofiţer de poliţie. Şi nu doar legitimaţia, ci şi un mandat de aducere pe numele meu, emis şi semnat de către o autoritate competentă. L-am întrebat despre ce este vorba. Amabil, mititelul îmi răspunde: „Aveţi o reclamaţie de şantaj, de la domnul Ioan Nicolae, InterAgro”.
Am început să râd, crezând că este o glumă de prost gust. Râzând, l-am căutat din priviri pe „tânărul” deputat pentru a ne amuza împreună. Nu se afla în raza mea vizuală. Simţeam nevoia să râd împreună cu cineva. L-am sunat pe „tânărul” deputat. Râzând, i-am spus acestuia: „- Scuzaţi deranjul, am o problemă. – Ce s-a întâmplat? – Sunt câţiva poliţişti care mi-au prezentat un mandat de aducere la poliţie, pe motiv că am o reclamaţie pentru şantaj de la domnul Ioan Nicolae, InterAgro.” Surprins, acesta rămâne fără cuvinte, exclamând doar „Aha”. Convorbirea se întrerupe.
Reţinerea
Cei care mi-au prezentat acest mandat mă poftesc în luxoasa limuzină a poliţie, plecând spre o destinaţie necunoscută. În scurt timp, ajungem pe platoul Poliţiei Capitalei. Sunt condus la etajul 2, unde sunt poftit într-un birou, şi mi se indică un scaun pe care să mă aşez. DE AICI ÎNCEPE CALVARUL.
În mod oficial mi se aduce la cunoştinţă infracţiunea pentru care am fost reţinut: ŞANTAJ, reclamat fiind de omul căruia ani de zile i-am făcut servicii. Puţine, multe, dar servicii. Nu gratis. Ne-am ajutat reciproc. Mi se recomandă, dacă am un avocat, să-l chem. Îmi sun avocatul, care îmi spune că ajunge în cel mai scurt timp. Nu dau nici o declaraţie.
Cunoştinţele în materie de drept penal ale „micuţului” inspector Stan Ionuţ erau pe măsura staturii lui. Acesta deja îmi emisese ordonanţa de reţinere pe o perioadă de 24 de ore, sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de şantaj, alineatele 1 şi 2. Probele în baza cărora a fost emisă această ordonanţă de reţinere erau două: reclamaţia lui Ioan Nicolae înaintată organelor competente şi înregistrarea ambientală a discuţiei de la ultima mea vizită făcută la sediul InterAgro Bucureşti, str. Verii, nr. 2. „Micuţul” inspector Stan a considerat că este Dumnezeu pe acest pământ şi a hotărât să-mi emită ordonanţa de reţinere pentru 24 de ore din viaţa mea, în baza unor probe care, veţi vedea în continuarea celor scrise, sunt inexistente.
Facsimil cu ordonanţa de reţinere pe 24 de ore
La scurt timp după sosirea avocatului la sediul poliţiei, sunt transportat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, unde procurorul de caz, după o îndelungă audiere a mea, dar mai ales a probelor existente în dosar, decide: „Nu am făcut propunerea de arestare pentru 29 de zile, ci punerea în libertate la expirarea ordonanţei de reţinere, numai că domnul procuror şef infirmă soluţia mea şi va delega un alt procuror să lucreze în acest dosar”.
Facsimil cu decizia procurorului de caz
Nu se prăbuşeşte cerul pe mine, nu fac preinfarct, ci realizez despre ce este vorba, rămânând în continuare la dispoziţia organelor abilitate. Se întâmplă în jurul orelor 20:30. Până dimineaţă la ora 05:00, când s-a făcut propunerea de arestare pentru 29 de zile, în dosarul meu au fost angrenaţi patru procurori. Spre 5 dimineaţa, mi se comunică oficial că reprezentantul parchetului, în speţă procurorul, a cerut arestarea mea pentru 29 de zile deoarece fapta de şantaj săvârşită de mine este o faptă foarte gravă, iar eu prezint un pericol social foarte mare.
Facsimil cu propunerea de arestare preventivă
Spre orele 6 dimineaţa sunt condus, de către poliţişti, în arest. La ora 12, în ziua de 29 septembrie, sunt prezentat la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, unde judecatorul trebuia să analizeze propunerea parchetului pentru aprobarea mandatului de 29 de zile. După ce procurorul a expus capetele de acuzare, eu mi-am prezentat propria apărare, avocatul la fel, judecătorul s-a retras pentru deliberare.
Sunt momente, în viaţa fiecăruia dintre noi, când plângem de bucurie, de necaz, de furie, ori neputinţă. În momentul în care judecătorul a citit pronunţarea, ochii mi s-au umezit. Vedeam luminiţa de la capătul tunelului, începeam să am încredere în mult hulita justiţie din România. I-am mulţumit în gând lui Dumnezeu şi cu voce tare judecătorului şi procuroarei de şedinţă.
Facsimil cu hotărârea Judecătoriei Sectorului 4
Actul I se consumase. Urma Actul II, deoarece, înainte de a ieşi din sală, procurorul a declarat recurs. Calvarul nu se terminase.
Curtea de Apel a Tribunalului Bucureşti, 10 octombrie 2011
Deşi începerea şedinţei era programată pentru ora 12, din sală lipsea procurorul. La 12:35 îşi face apariţia şi doamna procuror, cele trei doamne judecător fiind deja prezente. Şedinţa se desfăşoară normal, îşi susţine cauza doamna procuror, domnul avocat al apărării şi apoi eu. Ora 13:15 – curtea se retrage pentru a se pronunţa. Până la aflarea pronunţării au fost clipe de groază. Într-un final, aflu vestea bună şi pe cea foarte bună. Cererea de arestare a parchetului a fost respinsă, aceasta fiind vestea bună. Vestea cea mai bună este că toate cele trei judecătoare au respins cererea parchetului de arestare pentru 29 de zile, iar asta înseamnă mult în procesul de demonstrare a nevinovăţiei mele. Spun veste foarte bună şi mulţumesc pe această cale tuturor magistraţilor corecţi din această ţară şi, în mod special,celor trei doamne judecător care au instrumentat dosarul. Au dat dovadă de corectitudine, au citit cu atenţie probele existente, au deliberat şi au luat decizia corectă.
Facsimil cu hotărârea Judecătoriei Sectorului 4
Cortina cade. Final Actul II
Scriu aceste rânduri şi public facsimilele alăturate, pentru a demonstra celor care m-au cunoscut, mă cunosc şi mă vor cunoaşte că nu sunt vinovat de acuzele aduse, cât şi pentru a trage un foarte mare semnal de alarmă societăţii în care trăim că în ziua de azi oamenii cu bani, puternicii zilei te pot arunca în spatele gratiilor doar aşternând pe hârtie câteva rânduri şi declaraţia unei secretare sau a unui şofer.
O bucurie de moment. Căci piesa nu s-a sfărşit, scenariul este compus din mai multe acte care, însă, se vor desfăşura în timp. Închei prin a repeta că am încredere în oamenii care au îmbrăţişat această onorabilă profesie, aceea de MAGISTRAT.
Mihai Ghezea
