Politistii Sectiei 11 au arestat un om pe strada pentru ca fugea dupa ce-l apucase diareea
Costel Albei a trecut de la statutul de cetatean nevinovat, posesor al sumei de 1500 lei, în numai cateva secunde, la cel de infractor periculos. A fost încatusat pentru ca alerga pe strada de frica politiei care-l surprinsese dupa un pom, cu pantalonii în vine. Politia refuza sa ne comunice ce s-a întamplat cu Albei si cu banii acestuia, cu care se dusese sa-si cumpere cartofi pe care sa-i vanda la o taraba în piata
Vinerea trecuta, dupa amiaza, consumatorii dintr-o binecunoscuta cafenea de pe Mircea Voda, de langa Camera de Comert, trebuie sa fi fost socati cand au vazut un plavan de politist ce alerga cu cascheta în mana si urla cat îl tineau bojocii: „Opriti-l! Pune mana pe el! Pe ala, maaaa!!!” Am abandonat cafeaua si am ochit în lung de linie, la vreo 100 de metri în fata politistului ce abia îsi mai taraia picioarele, o piticanie tuciurie, ceva mai rasarita decat Irinel Columbeanu, ce fugea de zor. Noroc cu doi trecatori, dintre care unul baiat de shaormarie, ce l-au pus cu fata la asfalt pe fugar. Cu victima la pamant, politistul a marit compasul si, victorios, l-a legat cu catusele de gard pe asa-zisul suspect.
„Unde fugeai, ba? Ai furat ceva?”
De aici am început sa ne bagam si noi în seama, am facut poze, am pus întrebari, ca la manual. Pana sa-si recapete suflul, politistul da pe statie, cheama în ajutor nu unul, ci doua echipaje, care în mai putin de un minut înconjoara zona, sectia 11 fiind destul de aproape. Am remarcat la unul din echipajele ce au descins mai ceva ca în Portul Constanta, o femeie-caraliu foarte interesanta. Apropos, si la actiunea din Port, în urma careia a cazut Laurentiu Mironescu am vazut o femeie-mascat, încagulata, dimensiuni 90-60-90, ce dadea ordine unor natafleti în fata la DNA. M-am întrebat si eu ca si Victor Ciutacu, la vremea lui, oare cum o arata fara cagula? Cea de la sectia 11 l-a vazut pe maruntelul suspect, ce-i drept, cu ceva fata de infractor, a dat si ea de doua ori din mana, dupa care s-a întors la sectie, lasandu-si gealatii sa-si continue ancheta.
O ancheta de senzatie, am putea spune. Ca sa vedeti si dvs. cum functioneaza politia noastra în astfel de cazuri. Stapan pe situatie, dupa ce si-a recapatat suflul, plavanul se rasteste la micutul ce-i venea ceva mai sus de buric: „Unde fugeai, ba? Ia zi, ba! Ai furat ceva? Ce cautai la masina aia?” Ala micu, paralizat de spaima, recunoaste într-un tarziu: „Intrasem în parc sa-mi fac nevoile, ma taiase asa si v-am vazut ca m-ati strigat de dupa pomi si cum eram pe vine, am luat-o la fuga!” „Pai si ai abandonat masina, asa?” întreaba, sigur pe el, politistul. Acum, în jur mai rasarisera înca vreo doi politisti, toti îl luau la zor pe om. Am întrebat si noi, într-o doara: „Da’, de ce l-ati încatusat? E infractor!” Plavanul s-a uitat la noi de parca ar fi fost Stephen Hawking cand a descoperit Teoria Stringurilor: „Bai, nene, pentru mine daca o ia la fuga cand vreau sa-i vad actele e deja suspect! Daca e urmarit general? Daca are mandat? Pai acum trei zile l-am prins pe unul cu mandat, în parc, acolo!” În momentul ala, un alt cetatean nesabuit a alergat prin fata noastra sa prinda autobuzul. Un martor al evenimentului îi striga: „Nu mai alerga frate, esti nebun?, ca te încatuseaza astia!” Bascalie mare. Pustiul de la shaormarie radea cu gura pana la urechi. Politistii îl dezleaga de gard pe suspect: „Hai cu noi la duba, la tine la Papuc, sa ne dai actele. Tu conduceai Papucul?” „Da, si ma oprisem sa-mi fac treaba, ca ma scapam pe mine!” „Ai baut?”, „N-am baut, sa moara mama!” L-au bagat pe micut în masina Politiei exact ca pe Vito Corleone, asa, cu gestul ala cu mana la cap, ca sa-l îndese mai bine pe bancheta din spate.
„Ba, l-am prins! Uite ce-i aicea!”
Ne-am luat si noi dupa ei. N-aveam cum sa nu pierdem asemenea festival politienesc. Si, da-i cu pozele! Îl duc pe asta micu’ la Dacia Papuc: „Ia zi, ba, ce faceai tu cu Papucu’?” Micutul, încatusat, crispat: „Mergeam, sa moara mama, sa iau cartofi de la Pucheni, ca e mai ieftini si îi duceam la Salagean, ca am taraba-n piata si se vinde acu’, se vinde rau, e romanii pusi pe cartofi de zici ce-i aia. E de foame!” „Pai si de ce ai fugit, bre?” „Auzi, nu cumva esti de astia? Ca pe aici, prin parc, mai vin partarii?” (n.r. – si-si arata turul pantalonilor). „Nu sunt dom’ne, va jur, ce dracu’. M-a luat de la stomac deodata si vroiam sa ma usurez la pom cand a aparut colegul (n.r. – si arata spre plavan). Am crezut ca ma ia din spate si am tulit-o de abia mi-am ridicat izmenele! Nici n-am apucat sa ma golesc!”.
Dupa dialogul acesta deosebit de intelectual, politistul cere sa i se descuie masina, se uita în duba, vede ca e cu pamant de la cartofi, se uita prin cabina si, brusc, îi cade privirea între scaune: „Ba, l-am prins! Uite ce-i aicea!”, îi zice un politist mai pirpiriu haidamacului. Între scaune, sub un ziar, un teanc cu bani, bancnote de 50 de lei. „Ce e cu banii, ba? I-ai furat?” „Nu e, dom’ne! Astia-s banii de cartofi!” „Cat ai acolo?” „Cin’spe milioane, îti zic exact!” Politistul îi ia si îi numara. Atat erau, cat a zis omul. Acu’ se uita la acte, la cartea de identitate: „Tu esti asta?” Dupa poza era evident ca el era… „Costel Albei. Fiul lui Neculai si al lui Floarea…” „Eu îs!”, zice maruntelul, încatusat si julit tot la coate, dupa ce a fost doborat la pamant. „Si masina a cui e?”. „E a unei cunostinte, care ma ajuta la piata”. „Zici ca ai taraba? Pai vad ca esti din Vrancea”. „Din Vrancea, dar am venit la piata, mai fac si eu un ban…”. „Pai ai contract cu taraba?”. „Am, dar e acolo, la piata, la nevasta-mea, ca ea vinde…”. „O sa verificam”. „Si masina zici ca e a lui Brasoveanu Ion, de aici, din Bucuresti?”. „Da. El ma ajuta cu piata…”
„Astia vor sa-i ia banii, acum!”
De aici încolo, politistii l-au pus pe om sa le arate locul unde l-au surprins nevoile. „N-ai ascuns nimic aicea?”, întreaba unul, care a si clipit din ochi asa, ca Hercule Poirot. „Nimic, nimic, sa moara mama!”. În tot timpul asta, pe statiile politistilor era trafic mare, se puneau întrebari de la sectie, se dadeau sfaturi, indicatii. Ziceai ca a fost prins Omar Hayssam. Pana la urma îi scot catusele omului, mai mult la insistentele noastre. L-am tras deoparte pe „suspect” si l-am întrebat si noi de ce a fugit. Ne-a dat de înteles ca îi era frica de ce-o sa iasa, ca nu avea delegatie, ca avea cartofi si bani si ca urma sa care, dar nu are contract, ca sta în Bucuresti fara chirie, cam ca tot omul surprins de criza de austeritate, încerca sa faca un ban în plus. A crezut ca o sa-i confiste masina.
Dupa incident, ne-am prefacut ca parasim zona. Ne-am întrebat ce-o sa faca politistii. Dupa ce s-au asigurat ca nu mai suntem de fata, l-au luat pe Costel, cu tot cu Papuc, la sectie. „Hait!”, ne-am zis. „Astia vor sa-i ia banii acum!” Si ne-am dus la sectie, am urmarit Dacia Papuc. Masina a fost pusa în fata sectiei, iar Costel Albei a fost bagat la interogatoriu, înconjurat de politisti. Am vrut sa intram în sectie si ne-am prezentat ca ziaristi, am cerut sa vorbim cu comandantul, sa aflam ce s-a mai întamplat între timp, si de ce a fost luat la sectie un cetatean care s-a dovedit ca n-avea alta vina decat ca a alergat pe strada. Ofiterul de serviciu nu ne-a permis accesul în sectie si ne-a luat la misto: „Pai daca e teorist! Adresati-va Biroului de Presa!” Dupa insistente, am obtinut sa se duca la comandant sau la adjunct, sau la cineva cu competente, sa obtina dreptul de a face un interviu despre acest caz. Dupa alte douazeci de minute de tratative ni s-a spus, din partea lui Gabriel Enache, de la relatii cu publicul, care se agita pe la poarta – explicandu-ne cat de importanta e datoria de politist – ca nu putem, pentru ca si comandantul si adjunctii sunt pe teren, în misiune. Am întrebat în ce misiune. „Nu pot sa va mai spun nimic, va poftesc afara si vorbiti cu biroul de presa.”
Politia nu vrea sa dea nicio relatie despre „suspect”
Am pus mana pe telefon si am sunat la numarul de pe internet, la seful Ilie Stanciu. Ne-a raspuns o secretara care ne-a zis ca e ocupat cu un caz important, dar ca e în sediu. La fel si adjunctul Ovidiu Paduret. probabil ca diareea lui Costel a devenit caz de forta majora, de importanta nationala. Mai ales ca suspectul a fost dus în biroul comisarului Lucian Mares, iar de aici a fost dus la biroul criminalistic. Atat am mai putut afla. Probabil ca pe Costel al nostru l-a taiat „burta” instantaneu cand a început pressingul prin sectie. Cert e ca cei 15 milioane de lei au fost luati „ca proba”, nu mai erau în compartimentul în care i-a pus proprietarul, iar omul nostru era în stare sa-i „cedeze” pe toti, numai sa fie lasat în pace. Am încercat sa dam la telefon de Cornel Drumariu, comandantul Politiei Sectorului 3, dar ni s-a spus ca e prea tarziu si ca nu mai e la sediu, sa încercam luni. Am dorit sa ne interesam ce s-a întamplat cu Costel Albei, de ce a fost arestat, apoi dus la sectie ca alerga pe strada si, mai ales, ce s-a întamplat cu cele 15 milioane de lei. Nu cumva vorbim de un caz mai grav? De abuz în functie, de coruptie, de spaga, de presarea unui cetatean care deocamdata nu are nicio vina pentru ca sa i se ia banii? Vom continua aceasta ancheta la Politia Capitalei si, daca va fi nevoie, mai sus, la IGP, la MAI. Ce zice Traian Igas despre acest caz? Bine, daca stam sa ne gandim ca si ministrul de Interne e acuzat în presa ca e contrabandist cu tigari si de aia nu a intrat Romania în Spatiul Schengen, ce sa mai zicem de subalternii lui Igas, care alearga cetatenii pe strada, zornaind catusele, ca sa le umfle banii?
Bogdan Comaroni
Mihai Ghezea
