Time is money. Vechiul proverb britanic, celebru pe tot mapamondul, se aplica, de ceva timp, si pe meleagurile capitaliste, dambovitene. Iar lupta fratricida pentru presedintia partidului aflat la guvernare o demonstreaza, odata in plus, daca mai era nevoie. Competitia civilizata si fair-play ce se anunta initial s-a transformat, destul de repede, intr-o batalie acerba, lipsita de reguli, intre cei doi candidati la cea mai inalta functie in partid. Pentru simplul motiv ca ei, sustinatorii, au mai multe de castigat sau de pierdut in caz de victorie sau de esec chiar decat protagonistii.
Cine cu cine
Dar sa recapitulam. In coltul detinatorului centurii cu diamante Emil Boc ii regasim pe antrenorul Elena Udrea si pe preparatorii fizici Roberta Anastase, Gheorghe Flutur, Traian Igas si Gheorghe Falca. In coltul opus, in spatele challengerului buldog Vasile Blaga se inghesuie, mai mult sau mai putin disciplinat, Adriean Videanu si Radu Berceanu, dar si o serie de deputati si senatori dispusi sa riste totul pe-o carte. O parte dintre acestia au avut grija, insa, sa-si aranjeze ploile din timp pentru cazul in care nu le iese pasienta si au trecut, cu jumatate de picior, in tabara USL.
Daca Blaga si Boc vor ramane, indiferent de rezultat, intre liderii partidului, mai ales de ochii lumii, pentru a da impresia de unitate, nu la fel stau lucrurile cu ceilalti.
In lesa buldogului, dar in fruntea partidului
Videanu si Berceanu, cei doi grei “batrani” ai PDL au avut, pana de curand, parte de beneficii maxime din partea politicii. Trasi pe linie moarta de catre echipa lui Boc, ard de dorinta de a reveni in joc si a-si lua revansa fata de cei care i-au alungat. Plus ca nici afacerile nu mai merg ca pe timpuri de cand au cazut in dizgratie, iar procurorii au din ce in ce mai des ideea sa deschida sertarele unde se odihnesc, de multa vreme, dosare prafuite, dar incomode.
Radu Berceanu a fost unul dintre principalii aliati ai lui Traian Basescu, atunci cand acesta a luptat cu Petre Roman pentru partid. Au fost colegi inca din 1990, a fost si deputat, si senator, si ministru si a avut un cuvant greu de spus, ani la rand, la toate deciziile majore ale PDL. Controleaza din punct de vedere economic o zona intinsa in jurul Craiovei.
Adriean Videanu este si el, in partid, tot de la inceput. A trecut si pe la Primaria Capitalei, unde a inchis ochii, se spune, la unele povesti petrecute pe vremea predecesorului sau, actualul presedinte al Romaniei, dar i-a si exasperat pe bucuresteni cu celebra borduriada. De fapt, si din calitatea de ministru al Economiei a jonglat, destul de mult, cu aceleasi borduri. A facut singur pasul inapoi in momentul in care a simtit ca terenul pe care pasea nu mai era deloc sigur.
Amandoi au de platit polite, in primul rand lui Traian Basescu, cel care i-a tradat, in conceptia lor. Daca Blaga va fi castigatorul bataliei finale, cei doi vor fi aceia care vor taia si vor spanzura tot ce misca in partid si in sferele de influenta.
Bocaneala a la Boc
Boc, mic la stat, dar cosas desavarsit, pare sa aiba succes la femei. Altfel nu se poate explica de ce sex-simbolul Elena Udrea si miss Roberta Anastase ii joaca in struna cu atata aplicatie micutului premier. In mod sigur nu are nicio legatura cu faptul ca este protejatul lui Basescu. Pana la urma, ce au de pierdut cele doua in cazul in care “biroul oval” din Modrogan va fi ocupat de Vasile Blaga? Udrea il are pe Cocos, deci nu ramane pe drumuri, in timp ce Anastase ar putea sa renunte la dresajul a peste 300 de deputati zurbagii si sa antreneze cu succes o echipa de handbal.
Gheorghe Flutur, dupa ce a simtit gustul puterii, ca ministru, sub umbrela liberala, vrea sa incerce aceleasi senzatii tari si ca pedelist. In plus, dupa cum se stie, Blaga e in relatii relativ apropiate cu liberalii, iar acestia nu-i vad cu ochi buni pe cei care au rupt randurile, in momentul migrarii “lotului Stolojan”.
Traian Igas, caruia cotidianul “Atac” ii dezvaluia trecutul de bisnitar, in urma cu o saptamana, si care are partea sa de vina pentru amanarea integrarii Romaniei in Spatiul Shengen stie ca varful carierei sale politice a fost atins, dar este, de asemenea, constient ca este posibil sa coboare din Olimpul ministerial direct in bratele autoritatilor.
Mai ramane Gheorghe Falca, despre ale carui interese nici nu mai merita sa pomenim, ele fiind evidente pentru toata lumea. Daca nasu’ ordona, finu’ trebuie sa execute!
Executie in direct
Este evident ca niciunul dintre cei mentionati si implicati in aceasta lupta nu se bate nici pentru idei, nici pentru candidatul pe care-l sustine si nu este impins de convingeri, ci doar de frica. Fiecare are de castigat mai mult sau mai putin, daca bate “al lui”. Dar, in mod sigur, are mult de pierdut daca nu castiga.
Si, pentru ca alegerile locale bat la usa, iar listele le va definitiva echipa castigatoare, vom asista, destul de rapid dupa Conventie, la executarea fara mila a perdantilor.
Teo Popa
