Premieră cinematografică vineri
Hollywood Multiplex – 12.45, 17.15, 21.45
Movieplex Cinema Plaza – 12.30, 16.45, 19.15
Franţa, 2008, 128 minute
Regizor: Laurent Cantet
Distribuţia:
François Bégaudeau (François)
Nassim Amrabt
Laura Baquela
Cherif Bounaidja Rachedi
Juliette Demaille
„Entre les murs” este primul film francez premiat cu Palme d-Or (2008) după 21 ani (1987, „Sous Le soleil de Satan”, de Maurice Pialat). Premiul a fost acordat în unanimitate de juriul prezidat de marele actor şi regizor american Sean Penn.
François e un tânăr profesor de franceză într-un colegiu cu probleme. Nu ezită să-i înfrunte pe Esmeralda, Souleymane, Khoumba şi pe ceilalţi în meciuri verbale jucate fără pauză, ca şi cum însăşi limba ar fi miza jocului. Dar învăţarea democraţiei poate ascunde riscuri nebănuite. „Înainte să începem filmul «Spre sud», mă gândeam să fac un film despre viaţa unui colegiu. Foarte repede am decis ca acest proiect să prezinte doar scene din incinta instituţiei. Pentru mulţi oameni şcoala este «sfântă».
Dimpotrivă eu am vrut să o prezint ca pe o cutie de rezonanţă, un loc traversat de turbulenţele lumii, un microcosmos unde se joacă foarte concret problemele de egalitate sau inegalitate a şanselor, de muncă şi de putere, de integrare culturală şi socială, de excludere. Am dezvoltat în special o scenă de consiliere şi de disciplină, pe care o vedeam ca pe un fel de «cutie neagră» a colegiului. La lansarea filmului «Spre sud» l-am întâlnit pe François care îşi prezenta şi el noua lui carte, în clasă. Discursul său era o replică rechizitoriilor despre şcoala de astăzi : pentru prima dată un profesor nu scria pentru a-şi clarifica situaţia cu adolescenţii prezentaţi ca nişte sălbatici sau nişte brute.
Am citit cartea, şi am avut imediat sentimentul că aducea două lucruri în plus proiectului meu iniţial : mai întâi, o materie, un fel de bază documentară care îmi lipsea şi pe care mă pregăteam să o constitui mergând eu însumi să petrec timp într-un colegiu ; şi mai ales, personajul lui François, raportul său foarte frontal cu elevii. A condensat şi încarnat astfel diferite feţe de profesori pe care mai întâi le imaginasem. (…) Doream ca acest fir narativ să nu apară imediat, şi ca personajele să se contureze progresiv, fără să le vedem venind efectiv. Filmul este mai întâi cronica vieţii unei clase : o comunitate de 25 de persoane care nu s-au ales dar care se întâlnesc şi muncesc între patru pereţi pe parcursul unui an întreg. Souleymane este înainte de toate un elev din această clasă, egali cu ceilalţi elevi. După o oră de cronică, se «încheagă» o poveste, şi Souleymane este personajul principal şi doar mai târziu ne dăm seama că totul era deja pus la punct”, spune într-un interviu regizorul Laurent Cantet.
