Din cauza lipsei de reactie si indiferentei autoritatilor de la Bucuresti, austriecii si ungurii vor construi o linie ferata de mare viteza impreuna cu slovacii si polonezii. Astfel, Romania va pierde fonduri europene in suma de 50 de milioane de euro si investitii de alte opt miliarde. Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, nu considera prioritar un asemenea proiect de anvergura, concentrandu-si eforturile asupra autostrazilor, aeroporturilor si alegerilor legislative care bat la usa. Ceea ce face ca tara noastra sa ramana din nou in afara Europei, in domeniul cailor ferate. In paralel, planurile privind falimentarea CFR ale oficialului PDL sunt din ce in ce mai evidente.
Romania a pierdut oportunitatea ce i s-a oferit de a coordona realizarea unei magistrale ferate de mare viteza, pe relatia Viena – Budapesta – Bucuresti, reusind sa contrarieze intreg spatiul comunitar. In fata acestei provocari, cu sprijin european, dar si prin atragerea de investitii majore, vecinii nostri au optat pentru o noua ruta: Viena – Bratislava – Budapesta, cu extindere pana la Varsovia. Neavand incotro, incurcati de strategia de neinteles a ministrului Transporturilor si a Guvernului Emil Boc, bulgarii, grecii si chiar turcii se vad nevoiti sa identifice noi trasee de cale ferata spre Europa, ocolind tara noastra.
Debutul degringoladei CFR
Incepand cu anul 1990, Caile Ferate Romane s-au deteriorat constant si premeditat. Din 18,5 milioane de calatori in anii ’90, astazi nu mai calatoresc anual decat maximum opt milioane de persoane, cifra aflandu-se pe un trend descendent continuu. In cele cinci mandate de ministru al Transporturilor, in cabinetele Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile si Isarescu, actualul presedinte al tarii, Traian Basescu, si-a concentrat mai mult atentia in directia transporturilor navale si rutiere, asistand impasibil la degringolada CFR. Ba chiar prin al doilea mandat si-a exprimat public pesimismul cu privire la solicitarea Astrei Vagoane Arad de investitii guvernamentale in retehnologizare, in vederea construirii de material rulant, care sa circule prin Romania cu peste 100 km/h. "Daca in tara noastra vor alerga garnituri de tren cu peste 100 km/h, eu sunt gata sa ma asez pe sine in fata trenului", a declarat Traian Basescu, la vremea respectiva. Intre timp, Astra Arad a fost privatizata cu succes, astazi fiind controlata de omul de afaceri Valer Blidar.
"Figuri electorale!"
Romania si Ungaria s-au intrunit, de-a lungul anilor, de mai multe ori, pentru a pune la cale noi strategii comune de dezvoltare a celor doua tari, in vederea aderarii Romaniei la UE (vecinii din nord-vest reusisera performanta in 2004). Prima data in 2005, la Bucuresti, un an mai tarziu la Budapesta, iar in 2007 la Sibiu. Ideea unui tren de mare viteza, care sa circule cu 250 km/h pe ruta Budapesta – Constanta a fost parafata la ultima dintre aceste locatii, in luna noiembrie 2007, in mandatul ministrului liberal al Transporturilor, Ludovic Orban. Ungurii aveau mare interes in acest proiect, deoarece tara lor risca sa fie ocolita de un eventual proiect european de asemenea anvergura. Iar ei doreau sa se conexeze cu ruta TGV Paris – Strasbourg. In acel moment, politicianul Radu Berceanu, fost si viitor detinator al portofoliului Transporturilor, isi exprima pesimismul cu privire la un tren de mare viteza: "Figuri electorale! Guvernele se ajuta intre ale cand vin alegerile. Pana e gata studiul de fezabilitate, vin alte alegeri, si tot asa…".
Angajament hazardat
Ideea unui TGV pe relatia Budapesta – Bucuresti – Constanta s-a nascut la Szeged, Ungaria, in noiembrie 2008, cu o luna inainte ca Orban sa fie inlocuit din functie de Radu Berceanu, datorita convulsiilor politice de la acea vreme.
In februarie 2009, luandu-l gura pe dinainte si fara niciun fel de mandat din partea Guvernului, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, a vorbit cu oamenii de afaceri francezi despre oportunitatea construirii unui tren de mare viteza pe ruta Paris – Strasbourg – Viena – Budapesta – Bucuresti – Constanta.
Apoi, in noiembrie anul trecut, a venit randul premierului Emil Boc sa se refere la un TGV pe ruta Budapesta – Bucuresti – Constanta, in timpul Summitului Dunarii. Acesta neavand habar despre planurile privind transportul pe calea ferata ale ministrului Anca Boagiu, investita in functie in urma cu circa doua luni. Care Boagiu contractase, in octombrie 2010, doua imprumuturi bancare pentru plata salariilor angajatilor CFR, in suma de 1,5 milioane de euro, dupa care a urmat un altul de 2,6 milioane de euro, in acelasi scop. Moment in care ministresa a declarat ca stie ca CFR se afla in pragul falimentului, aratandu-se dispusa sa declanseze procedura falimentului acestei companii strategice.
Da’ cu Shengen-ul, cum ramane?
Revenind putin la pozitia hazardata a ministrului de Externe, de la inceputul lui 2009, este de remarcat pozitia colegului de atunci de la Transporturi, Radu Berceanu. Potrivit acestuia, un TGV pe relatia Paris – Strasbourg – Viena – Budapesta – Bucuresti – Constanta nu ar fi posibila in viitorul apropiat si mediu. Pe motiv ca nu sunt bani. Si ca pe francezi i-a costat 4,1 miliarde de euro ruta Paris – Starsbourg, plus eforturi sustinute timp de 12 ani. Si ca un asemenea proiect ar putea fi finalizat in Romania prin 2020. Si ca noi avem alte prioritati, cum ar fi autostrazile ori traficul aerian, mult mai rapide si mai putin costisitoare. La care se adauga (de data recenta, de ce sa n-o spunem?!) – "ezitarile" Europei de a ne primi in spatiul Schengen. Ca daca nu suntem acceptati, ce sa mai facem noi cu TGV-ul? Sa circule calatorii comunitari, repede-repejor, ca sa stea cu orele prin vama?
Ramane ca-n gara
In concluzie, parteneri europeni ca austriecii si ungurii s-au suparat pe noi pentru ca le-am ignorat planurile de a construi linii rapide de tren spre sud-estul continentului. Si ca de doi ani nici macar nu am raspuns insistentelor scrisori de intentie referitoare la acest subiect. Poate ca Europa dorea sa ne scoata din mocirla, ca sa avem si noi trenuri care circula cu peste 200 km/h, in vreme ce media orara a CFR se situeaza pe la 50 km/h. Ce nu stiu tovarasii nostri comunitari este ca, in Romania, interesele de grup sunt mult mai importante decat cele ale UE. Mai bine autostrazi si peste 22.000 de licente pentru transportul auto al calatorilor cu mijloace tip maxi-taxi sau autobuze, decat TGV. Mai bine avioane si aeroporturi, decat sina de cale ferata – activitate aeriana in care sunt implicati mari oameni de afaceri romani ca Ion Tiriac, Dinu Patriciu, fratii Paunescu ori Nelu Iordache. In acest context, faptul ca SN CFR – aflata in pragul falimentului ireversibil – a ajuns sa vanda si bilete de avion prin agentiile sale, facandu-si singura o concurenta neloiala, este de-a dreptul paradoxal. Daca nu cumva se doreste o privatizare cat mai rapida si in pierdere a transportului pe calea ferata.
Dan Coste
