Povestea Vioricăi Văduva, o femeie de 76 de ani din comuna doljeană Urzicuţa, este una cât se poate de tristă. Acesta a venit în Bucureşti pentru o viaţă mai bună.
“Maică am venit în Bucureşti pentru că nu mai aveam ce mânca acasă si muream cu zile. Aşa de bine de rău am venit aici şi cerşesc. Imi duc zilele de azi pe mâine, aşa cum o vrea bunul Dumnezeu” ne-a zis biata femeie.
Femeia stă sub cerul liber şi cere trecătorilor bani şi ceva alimente.De 2 ani femeia a colindat neîncetat pentru bani de buzunar proveniţi din mila oamenilor. Într-un timp relativ scurt, de aproximativ doi ani, bătrâna a rămas singură pe lume, după ce şi-a pierdut soţul, băiatul, fiica şi nepotul. Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, bătrâna a ajuns pe drumuri, după ce omul alături de care a trăit o viaţă întreagă a căzut în patima băuturii şi, înainte de a muri, la 64 de ani, a vândut casa.
De atunci, viaţa Vioricăi Văduva s-a transformat într-un calvar nesfârşit. A trăit pe străzi, a dormit pe unde a apucat şi, de multe ori, nu a avut nici măcar ce să mănânce. Sărbătorile de iarnă au venit cum nu se poate mai prost venite pentru femeie.
„Am îndurat frigul şi gerul năprasnic. Nici eu nu ştiu cum am putut rezista. Am văzut moartea cu ochii! Numai bunul Dumnezeu a vrut ca eu să mai trăiesc. Mâncam ce găseam, din mila oamenilor care treceau pe stradă”, povesteşte bătrâna
A stat nemâncată două zile
Calvarul bătrânei a luat sfârşit, datorită personalului de la Serviciul Public de Asistenţă Medico-Socială din Bucureşti.
„Cel mai mult, am stat nemâncată două zile, însă mi-a venit rău şi am leşinat. Nici nu ştiu cum am primit ajutor. Asistentele de acolo mi-au spus că a sunat cineva la Salvare şi aşa am scăpat de la moarte” îşi aminteşte femeia.
Bătrână şi bolnavă, şi cu un ajutor social de numai 125 de lei, Viorica Văduva speră să îşi ducă zilele atât cât o să mai vrea Dumnezeu..
