Propria nunta este un eveniment important in viata noastra, dar si in viata parintilor nostri. Ei sunt cei care, atunci cand aud vestea de nunta, incep san e povesteasca despre toate obiceiurile acestui eveniment. Oare suntem dispuse sa le respectam pe toate? Cate dintre aceste obiceiuri le cunoastem cu adevarat? Iti prezentam, pe scurt, cele mai cunoscute obiceiuri de nunta din toate colturile tarii.
1. Petitul
Viitoarul mire, impreuna cu tatal si cativa prieteni, merge s-o ceara pe aleasa lui direct de la parinti. Familia miresei ii asteapta cu masa intinsa si cu bucate alese, pregatite chiar de viitoarea mireasa. Desi decizia nuntii s-a luat inainte, petitul este o formalitate prielnica pentru ca cele doua familii sa petreaca sa se cunoasca si sa discute eventuale detalii legate de eveniment.
2. Marsul Nuptial
Celebrul mars nuptial dateaza din 1858, din timpul nuntii regale a printesei Victoria (Marea Britanie) cu printul Frederick William (Prusia). Printesei ii placea foarte mult muzica lui Mendelssohn si Wagner, drept urmare a ales si pentru nunta ei muzica lor. La scurt timp, toate miresele din Marea Britanie adoptasera acest mars pentru nunta, instaurand astfel o traditie a nuntilor din vest.
3. Fedelesul
Este numele dat petrecerii care se organizeaza in seara de dinaintea nuntii la casa miresei si la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri. Astfel, invitatii lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din diverse materiale, iar apoi stau de vorba si petrec pana in zori.
4. Bradul
Este cea mai cunoscuta traditie de nunta. Dimineata devreme, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Mai intai, brazii sunt purtati cu chef si voie buna de tinerii necasatoriti pana la casa nasului si la cea a miresei. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii, iar impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a noii familii.
5. Barbieritul mirelui
Atunci cand mireasa se gateste, mirele se barbiereste. Cavalerul il barbiereste, in mod simbolic, pe ginere. Traditia consta intr-un joc: mirele, asezat pe un scaun, cu bani sub picior, nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Iar obiceiul are o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus mirele, necesare pentru tranformarea lui intr-un barbat in stare sa sustina o familie.
6. Imbracatul miresei
Nasa, mama miresei si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa se gateasca. La sfarsit, nasa pune voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual putea lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii de parinti si viata fara griji "Ia-ti mireasa ziua buna" si altele.
7. Vesmintele de nunta
In Roma antica, albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in Evul Mediu a simbolizat puritate. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. In vremurile stravechi, prietenii si membrii familiilor celor doi, se imbracau la fel ca mirii pentru a deruta spiritele malefice si de a alunga farmecele. Obiceiul a evoluat in timp si astazi, mai ales la americani, domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.
8. Voalul miresei
In societatea romana si in Evul Mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si reprezenta un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Insa alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate", iar fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie, moment in care era prea tarziu sa se razgandeasca, daca nu i-ar fi placut chipul ei.
9. Jartiera
Exista mai multe origini ale acestei traditii de scoatere a jartierei de catre mire. In timpurile stravechi, unii invitati aveau obiceiul sa fure ciorapii miresei cand aceasta era impreuna cu sotul ei in camera nuptiala, pentru a vedea cine se casatoreste urmatorul. Alte izvoare indica o dorinta a barbatilor de a fura ciorapul miresei pentru a avea succes in dragoste. Si pentra ca mireasa sa nu se aleaga cu hainele sfasiate in timpul petrecerii, s-a adoptat sistemul ca ea sa arunce de buna voie ciorapul. Insa unii tineri, mai nerabdatori, voiau sa-l ia cu forta, asa ca era nevoie de interventia mirelui. Astfel s-a ajuns ca in zilele noastre, mirele sa scoata ciorapul miresei, inlocuit mai tarziu cu jartiera.
10. Buchetul miresei
In vremuri stravechi, aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitorul celor rele. De aceea, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Ele erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, care au fost adunate intr-un buchet numit buchetul miresei.
11. Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru
Traditia de nunta care isi are radacinile in Anglia secolului al XIX-lea cere ca mireasa sa poarte in ziua casatoriei, pentru a avea o casnicie reusita, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesa de imbracaminte, bijuterie etc., dar care sa aiba urmatoarele caracteristici precise:
Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru. Semnificatia acestor elemente este urmatoarea:
– ceva vechi – legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie (de obicei este o bijuterie de familie)
– ceva nou – reusita si succesul in viitor (in general rochia de mireasa)
– ceva imprumutat – norocul si fericirea viitorilor miri (un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua nuntii care acum are o viata fericita)
– ceva albastru – fidelitatea si puritatea intr-un cuplu (un element discret, un accesoriu)
