Când am aflat că pentru Colegiul 19 din sectorul 4 Bucureşti vor candida două femei am fost extrem de entuziastă! Am sperat că femeile vor da o lecţie de eleganţă în campania electorală ce urma să se desfăşoare. Am sperat…
Le-am contactat pe ambele deoarece credeam că ele au un mesaj personal prin puterea exemplului pentru femeile din România secolului 21.
Am început să o caut pe Teo Trandafir, mi se părea reprezentativă, avea notorietate, ştiam că are umor, făcea echipă buna cu Mircea Badea… de fapt îmi plăcea imaginea ei pe sticlă, era altceva decât Simona Sensual, Bianca Drăguşanu sau mai ştiu eu ce alte siliconate fără mesaj pentru o femeie din secolul 21.
Ghinion! Îmi făcusem iluzii !!!
Am aşteptat toată săptămâna zadarnic. Nimic! Toate eforturile mele de a avea un contact direct cu ea au eşuat. Probabil aşa era sfătuită de la Bruxelles, de acolo, din fotoliile prea înalte pentru oameni prea mici, cum au devenit între timp românii, de acolo poate că Teo trebuia a fi o fiinţă inabordabilă. Un marţian. Cred că acest lucru simboliza verdele ales de acelaşi staff electoral pentru campania lui Teo Trandafir. Teo este de pe Marte, iar noi românii suntem din Românica. Aşa să fie. Vor vota şi femeile din colegiul 19 tot pe Marte… asta în cazul în care vor lăsa cratiţele din mâna, copiii din braţe şi sacoşele de cârpă cu trei fire de ceapă verde (ups! iar verde!) în grija bărbaţilor. Dacă este meci de fotbal să-şi pună dumnealor pofta in cui deoarece vor rata şi acestă şansă de a alege între două femei.
Despre cealaltă candidată, Liliana Mină, pot spune doar că a raspuns la telefon din primul moment, a acceptat fără rezerve, nu avea PR, nu avea purtător de cuvânt, nu a fost nevoie să-i caut mama, tata pentru a-mi da relaţii cum să o gasesc, a fost simplu.
