Theodor Aman, născut la Câmpulung în anul 1831, a fost unul dintre cei mai prolifici pictori români. A realizat peste 3000 de lucrări, a fost gravor şi pictor şi muzicant amator. Primele studii în ale picturii şi le face la Craiova, sub îndrumarea profesorului C. Lecca, după care îşi continuă demersul debutului artistic la Colegiul Sf. Sava, la clasa profesului Carol Walenstein. Un pas esenţial în cariera sa îl deţine plecarea la Paris, unde studiază pictura cu Martin Drolling şi Fr. Picot.
O bună parte din timpul său şi-l dedică Revoluţiei din 1848, încluzându-se în Clubul revoluţionar local de la Craiova. A călătorit la Constantinopol, fiind primit de Sultan, căruia i-a prezentat tabloul “Bătălia de la Olteniţa”. În Crimeea a pictat “Bătălia de la Alma”, tablou expus la Paris (1855). La Craiova, a executat Portretul Pepicăi Aman, mama sa (1855-1856), portretul lui Alexandru Aman, fratele său şi portretul Aristiei Aman, soţia lui Alexandru (1856). La 12 octombrie 1857 se află din nou la Craiova, martor al scenei de entuziasm din faţa şcolii Centrale, când a avut loc o întâlnire publică, prounionistă. Evenimentul i-a inspirat tabloul “Hora Unirii la Craiova”, pictat în acelaşi an.
Tot în 1857 a pictat portretele lui lancu si Sevastita Socolescu (cumnatul şi sora sa), iar mai târziu, portretele lui Grigore Nicolae şi Jean Racoviţă (Craiova, 1865). A fost deopotrivă, un mare portretist dar şi unul dintre personajele animate de un puternic simţ patriotic. Opera lui Aman a avut o tematică plină de variaţiuni, incluzânt spaţii mitologice, religioase, socile, istorice şi portrete.
A reuşit să oglindească aproape fiecare eveniment politic şi social din ţara noastră: unirea Principatelor Romane ("Unirea Principatelor" -1857, "Hora Unirii de la Craiova" – 1857, "Votul de la 24 ianuarie 1859" – 1861), cucerirea independentei, reformele lui Cuza – secularizarea averilor mănăstireşti şi împroprietărirea ţăranilor (1864) ("Tăran cu căciula în mână" – 1875, "Adunaţi la mămăliga" – 1876). O aluzie la vizita lui Cuza-Voda la Constantinopol este lucrarea “Vlad Ţepes şi solii turci”. Cum spuneam, paralel cu aceste subiecte artistul realizează şi potrete ("Autoportret" – 1853, "Cezar Bolliac" – 1854, "Pepica Aman" – 1855, "Tudor Vladimirescu"). A fost un partizan al luptei popoarelor pentru liberatea popoarelor (ex. "Masacrarea bulgarilor de catre turci").
A fost fondator, profesor şi director a Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Şi-a adus o importanţă contribuţie la înfiinţarea primei Pinacoteci din Bucureşti. Ultima sa lucrare realizată este “Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş”. Alte lucrări de referinţă sunt: "Hora de peste Olt", "Hora de la Aninoasa", "Brâuleţul", "Ţiganca". A oscilat între academism şi romantism, prezentânt multe trăsături realiste, dar nu e de negat nici faptul că a fost preocupat şi de înoirile venite dinspre partea impresionistă. (Viorica Romaşcu)
