Întrebat fiind, cum o fi oare cu putinţă, să fie o femeie goală, alungită pe o canapea în mijlocul unei păduri tropicale, Rousseau-Vameşul a răspuns cu prefacută inocenţă, sau poate nu, că tânăra adormise pe canapea şi visa, nu am făcut decât să redau visul.
O altă lucrare de a sa, imagina, pur şi simplu o junglă. Titlul lucrării pare simplu, “Tigru surprins”. Iniţial tabloul a fost privit cu mare suspiciune de critici, chiar cu mare dezaprob. Însă ulterior acesta s-a bucurat de o mare apreciere, chiar din partea unor nume de seamă de la acea vreme: Picasso, Brâncuşi, Appolinaire, Jarry, care vor recunoaşte cu o deosebită loialitate că Rousseau a fost un deschizător de drumuri pentru ce avea să se întâmple în arta secolului al XX lea. Una din cele mai delicate picturi ale lui Rousseau, “Seara de carnaval”, în acre desfăşoară imaginea unui cuplu care vine de la o petrecere şi aspra căruia pluteşte un mister întru totul.
Tuşa naivă, nu face decât să sugereze puritatea trăirilor speciale, în care tainicul dual, pare să se integreze într-unul, ca într-un joc al aspiraţiei de natură absolut divină. Taina nopţii pare să fie o culisă desăvârşită a acestui minunat joc în doi. La aceste superbe reprezentări mai putem adăuga lucrarea care poartă titlul de “Războiul”.
Imaginea terifiantă a fetei care călăreşte desupra unui spaţiu, cu o sabie în mână, aşează tabloul ăsta în rând cu picturile cele mai vestite despre ororile războiului, lângă Duerrer, Goya, sau Picasso, însă într-o manieră care îl departajează la modul ideal, de ceilalţi.
Tuşa naivă marchează şi de această dată jocul, uneori terifiant, din acestă lume. Dar una dintre lucrările care pare cea mai năstruşnică a lui Rousseau este “Jucătorii de rugby”, şi care aparţine acum Muzeului de Artă Modernă din New York. Un joc al masculinităţii pure, pe acorduri naive, sugerând într-o măsură delicat drămuită, comicul sau spectaculosul dat de jocul în sine. (Viorica Romaşcu)
