A trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Pe vremea aceea, împăraţea peste Israel împăratul Ahab, acesta susţinând pe închinătorii la idoli. Văzând Ilie atâta rătăcire de la dreapta credinţă, s-a dus înaintea lui Ahab şi după ce l-a mustrat pentru nebunia şi idolatria lui, l-a ameninţat, atât pe el, cât si pe poporul cel orbit, că vor fi pedepsiţi de către Dumnezeu.
Astfel, nici o picatură de ploaie sau rouă n-a căzut de sus pe pământ timp de trei ani şi jumatate. Ahab l-a ameninţat pe Ilie cu moartea. Din această cauză, proorocul Ilie a fost nevoit să stea ascuns până au trecut anii de secetă. Ascunzatoarea sa a fost aproape de un pârâu. Acolo a fost hrănit de corbii care-i aduceau zilnic pâine. A stat şi în casa unei văduve, din Ţara Feniciei.. Acestei femei, Ilie i-a inviat şi copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab şi soţiei sale că vor muri de moarte înfricoşătoare, ceea ce s-a şi întâmplat. Sfântul n-a murit, ci s-a înălţat la cer, într-un car de foc, pe 20 iulie, atunci când e prăznuit.
Minunile pe care le-a făcut în timpul vieţii sale l-au trecut în rândul sfinţilor. Sfântul Ilie, sfânt războinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor şi fulgerelor. Ca şi aceştia, el mâna un car de foc în timpul furtunilor şi îşi trimite fulgerele către diavoli şi păcătoşi. La trasura sa sunt înhămaţi doi sau patru cai albi, înaripaţi.
Acolo, pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, tună, fulgeră şi trăsneşte. Speriaţi, dracii se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpul unor animale, în special câini şi pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. În tinerete, ar fi tunat şi ar fi trăsnit atât de puternic, încăt plesnea copilul în pântecele mamei şi viţelul în burta vacii.
Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lăsat ciung de mâna dreaptă, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua să alunge dracii şi să-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc ţinut în mâna stăngă. Este bine ca în vreme de furtună, ferestrele şi uşile caselor să nu fie lăsate deschise, ca să nu se poată strecura vreo spurcăciune de drac înăuntru şi casa să fie trăsnită.
Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine să nu ai la casă acest lemn, ori să te adăposteşti sub carpen. În vreme de furtună, este bine să stai la luminişuri şi mai bine să te plouă, căci la adăposturi toti dracii trag. Trebuie să-ţi faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mână: "Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai! (A.M.)
