“Au, mă dor toate oasele! Poate e de la vreme, poate mâine plouă!” Şi, totuşi, când apare soarele, de ce nu trec şi durerile? Pentru că nu prognoza e de vină, ci o afecţiune mult mai serioasă – OSTEOPOROZA.
Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase.Şi nu trebuie să fii neapărat în vârstă, pentru ca această afecţiune „să te viziteze”. Dar să vedem, mai în amănunt, ce înseamnă osteporoza, cum apare şi care sunt simptomele care ne trimit la medic.
Osteoporoza, care literar înseamnă „oase fragile”, este o boală în care densitatea şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce creşte fragilitatea şi porozitatea oaselor, riscul de fractură creşte cu mult. Pierderea de os apare silenţios şi progresiv. De obicei, nu există simptome până la apariţia primei fracturi.
Primele facturi, primele dureri
Fracturile de fragilitate, adică acele fracturi asociate cu osteoporoza, apar cel mai frecvent
la nivelul pumnului, şoldului şi coloanei vertebrale. Pe termen scurt, fracturile vertebrale
(numite şi „tasări” vertebrale) pot produce durere intensă şi pot duce uneori la pierderea
progresivă a mobilităţii şi la incapacitatea de a efectua activităţile zilnice. Pot duce la scădere
în înălţime şi la apariţia cifozei (cocoaşa vârstnicului).
Fracturile de şold necesită aproape în toate cazurile rezolvare chirurgicală, iar la o treime din pacienţi duc la pierderea capacităţii de autoîngrijire şi la transfer în centre de îngrijire speciale. Fracturile cauzate de osteoporoză la femeile peste 45 ani sunt responsabile de mai multe zile de spitalizare decât majoritatea altor boli, inclusiv cancerul de sân sau infarctul miocardic. Riscul exprimat pe tot restul vieţii pentru ca o femeie sau un bărbat să moară din cauza complicaţiilor unei fracturi de şold este similar cu cel de deces prin cancer de sân, respectiv de prostată.
Diagnosticul precoce, cel mai bun medicament
Bărbaţii şi femeile peste 60 ani sunt la risc mai mare de a face osteoporoză decât persoanele
tinere. Totuşi, este posibil să existe osteopenie (masă osoasă redusă) sau osteoporoză şi la
vârste tinere. Deoarece osteoporoza nu dă semne şi simptome evidente cu excepţia fracturii
care apare când osul este deja semnificativ afectat, este important să consultaţi doctorul în
cazul în care aveţi factori de risc prezenţi.
Care sunt analizele indicate?
Medicul va efectua o anamneză amănunţită care va include informaţii despre orice fractură
recentă şi poate decide ca următorul pas să fie efectuarea unui test de evaluare a densităţii
minerale osoase (DMO).
Sunt disponibile mai multe tipuri de teste pentru DMO, dar cel mai precis este DXA
(absorbţiometria duală cu raze X). DXA utilizează radiaţie X de energie joasă capabilă să
detecteze chiar şi procente mici de pierdere de masă osoasă. Se efectuează măsurători la
nivelul coloanei vertebrale şi şoldului.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a definit o serie de valori-limită pentru osteoporoză.
Valoarea de referinţă este dată de densitatea minerală osoasă normală la o femeie tânără în
jurul vârstei de 25 ani.
Osteoporoza este definită atunci când DMO a unei persoane este de peste 2,5 ori mai mică
decât valoarea de referinţă. Osteopenia – scăderea masei osoase, dar nu atât de mult ca în
osteoporoză – este diagnosticată atunci când DMO măsurată este între 1 şi 2,5 ori mai mică
decât valoarea de referinţă de la adultul tânăr.
Dacă rezultatul testului DMO arată că aveţi osteopenie sau osteoporoză, nu înseamnă că
automat veţi suferi o fractură. Există un număr de tratamente disponibile pe care medicul vi le
poate prescrie şi care încetinesc rata pierderii de os şi ajută la prevenirea fracturilor. În plus,
există modificări importante de alimentaţie şi stil de viaţă pe care le puteţi adopta şi care
ajută la reducerea riscului de fractură.
Putem, însă preveni boala…
Deşi factorii genetici, înnăscuţi, joacă un rol foarte important în a determina dacă un individ
este la risc înalt de osteoporoză, factorii care ţin de modul de viaţă pot influenţa dezvoltarea
osului în tinereţe şi de asemenea rata de pierdere de os mai târziu în viaţă.
Nutriţia, exerciţiul fizic şi alţi factori legaţi de stilul de viaţă joacă un rol activ în determinarea sănătăţii osului şi în cât de bine poate organismul să înlocuiască pierderea de os.
Principii de prevenire a căderilor
• urmaţi un curs de „prevenire a căderilor” sau de „căderi şi echilibru”
• asiguraţi-vă că locuinţa vă este bine luminată aşa încât să vedeţi pe unde călcaţi tot
timpul
• testaţi-vă anual vederea la medic
• eliminaţi eventualele obstacole din jurul casei
• utilizaţi un baston sau cadru dacă e necesar pentru a vă menţine echilibrul
• instalaţi mâini curente pe scări, în baie şi toaletă
• urmaţi un regim sănătos, care include fructe şi legume proaspete şi alimente bogate în
calciu
• consultaţi-vă doctorul dacă suferiţi de ameţeli sau vă simţiţi nesigur pe dvs.
• revedeţi toate schemele teraputice împreună cu doctorul dvs. la intervale regulate
• purtaţi pantofi cu toc lat şi papuci non-derapanţi
• alegeţi pantofi care oferă un bun suport pentru picior
• dacă purtaţi ochelari, asiguraţi-vă că îi folosiţi corect şi fiţi atenţi când urcaţi şi
coborâţi trepte dacă purtaţi bifocali şi trifocali
• purtaţi ochelari de soare în exterior pentru a vă proteja de strălucirea soarelui şi
eventuali paşi greşiţi
…şi putem să întărim masa oasoasă
Masa osoasă construită în timpul tinereţii este un determinant important al riscului de
fractură osteoporotică mai târziu în viaţă. Cu cât este mai mare masa osoasă de vârf, cu atât
este mai mic riscul de osteoporoză. Criteriile nutriţionale şi de stil de viaţă pentru a constitui oase puternice la tineri se aplică de asemenea şi la adulţi pentru prevenirea pierderii excesive de os:
• aport adecvat de calciu şi vitamina D (recomandările variază de la ţară la ţară, oscilând
între 800 şi 1300 mg/zi, în funcţie de vârstă)
• exerciţiu fizic regulat, cu susţinerea greutăţii corpului
• absenţa fumatului
• evitarea consumului excesiv de alcool
• persoanele de vârstă medie şi peste trebuie să urmeze aceste principii fundamentale
Însă, dacă prevenţia nu a funcţionat, iată câteva tratamente
Pe lângă modificările stilului de viaţă şi dietă, dacă osteoporoza este diagnosticată, medicii
pot prescrie terapie medicamentoasă.
Astăzi există un număr de opţiuni terapeutice eficiente care acţionează rapid (cel mai rapid actionează în decurs de şase luni) atât pentru menţinerea densităţii minerale osoase, cât mai ales pentru reducerea riscului de fractură.
Este important ca alegerea tratamentului să fie dictată în primul rând de nevoile medicale specifice ale pacientului şi de stilul de viaţă al acestuia.
Suplimentele de calciu şi vitamina D sunt de asemenea prescrise în mod uzual, pentru a
asigura aportul adecvat şi pentru a asigura eficacitatea maximă a terapiei medicamentoase.
Aportul suficient de calciu, vitamina D şi proteine nu numai că ajută la prevenirea
osteoporozei, ci este important în menţinerea densităţii minerale osoase şi funcţiei musculare
la pacienţii diagnosticaţi cu osteoporoză. Suplimentele de calciu şi vitamina D sunt importante
în special la persoanele cu risc mare de fractură.
Nutriţia şi stilul de viaţă, ca şi exerciţiul fizic joacă un rol important în prevenţia şi
managementul osteoporozei. Prin îmbunătăţirea echilibrului, forţei musculare şi agilităţii,
programele personalizate de exerciţii fizice pot de asemenea ajuta la prevenirea căderilor.
Programe speciale de exerciţii, sub supraveghere profesională, pot ajuta la recuperarea şi
ameliorarea durerii după o fractură.
Şi neapărat eliminaţi orice risc de a cădea în casă
Podele: nu deplasaţi mobilele din locurile lor obişnuite, mascaţi cablurile şi
întrerupătoarele. Asiguraţi-vă că mochetele şi covoarele sunt bine fixate şi netede.
Baie: instalaţi bare de susţinere (mână curentă) şi un covoraş non-derapant în baie sau duş.
Iluminatul: asiguraţi o bună iluminare pe scări, intrări şi holuri. Dacă vă sculaţi noaptea,
aprindeţi luminile. Luminile care se aprind automat la intrarea într-o încăpere pot fi de ajutor.
Bucătăria: curăţaţi picăturile de pe podea imediat, iar în dreptul chiuvetei-spălătorului
instalaţi un covor de cauciuc antiderapant. Păstraţi vasele/ingredientele pe care le utilizaţi
frecvent la o distanţă confortabilă, astfel încât să nu fie necesar să vă urcaţi pe scaun sau să
vă întindeţi pentru a ajunge la ele.
Scări: pe lângă asigurarea unui iluminat corespunzător, verificaţi dacă treptele şi mâna
curentă sunt sigure.
