Mai mult sau mai puţin toţi suntem candidaţi la fericire. Ideea este să avem noţiune despre ce înseamnă fericire pentru fiecare dintre noi. În cuvinte simple, fericirea este acea stare de bine la care vrei să ajungi.
Să iubeşti şi să fii iubit
Fericirea nu ţine de prosperitate şi de clase sociale. Prosperitatea îţi asigură doar o stare de siguranţă şi este de dorit să o avem. Dacă prosperitatea se transformă în bogăţie nu uitaţi să fiţi generoşi cu alţii, să fiţi fericiţi că reuşiţi cel puţin să-i fericiţi chiar şi cu puţin pe cei de lângă voi.
Să presupunem că se întâmplă: ajungi la acea stare de bine echivalenţa cu fericirea. Eşti în stare să o identifici?! Şi dacă DA eşti în stare să o menţii, eşti pregătit să lupţi pentru a o păstra?! Dacă trebuie să mai depunem şi efort asta iar ne nemulţumeşte pentru că cei mai mulţi dintre noi aşteaptă să-i lovească fericirea frontal şi din întâmplare dacă s-ar putea.
Fericirea este o acumulare de momente, de trăiri dinamice. Fericirea nu este o noţiune statică. Şi la urma urmei nici măcar permanentă pentru că ar deveni plictisitoare. Am alerga în sens invers căutând disperaţi nefericirea. Pe unii dintre noi chiar nefericirea îi face fericiţi. Nu este un non sens.Gândiţi-vă ca unii cauta tristeţea, se autovictimizează şi asta îi face să se simtă bine considerându-se superiori pentru că sunt neînţeleşi.
De cele mai multe ori căutând fericirea ne minţim, ne automintim şi mai ales ne lăsam minţiţi. Dăm fuga la internet şi ne lăsăm minţiţi de complimente, comentarii şi mesaje. Le preferam celor din viaţa reală care poate ne vin de la persoane care cu siguranţa ne îndrăgesc mai mult decât cei care ne complimentează gratuit – din rutină după ce au în liste sute de prieteni – şi care în definitiv ştiu despre tine exact cât ştie şi postăriţa din alt sector decât acela în care locuieşti tu. Încep povestiri, se înnoadă, se vizionează albume de fotografii, se târaie unii pe alţii în listele de mess ca să constate ca nu au nimic în comun.
Se trimit poze cu flori, cu maimuţoi de plus, inimi de toate culorile, plaje exotice de care nici expeditorul nu a auzit vreodată, ce să mai zic de destinatarul năucit de romantism virtual… Toţi stăm acasă singuri în faţa unui ecran care ne radiază şi căutăm fericirea… nu mai citim o carte că nu facem faţă să citim mesajele şi cererile de prietenie, nu mai ştim ce anotimp este, câţi ani au trecut de când lătrăm unii la alţii.
Frumoşi sau urâţi, proşti sau deştepţi, tineri sau bătrâni suntem candidaţi veşnici la o fericire virtuală.
Fericirea este în lucruri mult mai simple, mai pământene şi cu certitudine din viaţa reală şi cu ajutorul oamenilor reali şi printre oamenii reali.
Teoretic, virtual ar trebui să fim mult mai sinceri, mai deschişi, mai indulgenţi, mai comunicativi, mai neîngrădiţi de reguli sociale şi rutina cotidiană, dar tot NOI, însă… lucrurile stau exact pe dos.
.
Mulţi se prezintă aici cu faţa pe care şi-o doresc să o aibă si nu o au,devasteaza net-ul ca sa-si construiasca imagini care nu le aparţin, toţi sunt vedete, bărbaţi de bărbaţi şi femei de femei, tot ceea ce ar vrea să fie şi nu sunt… constată asta mai devreme sau mai târziu… Dacă mai ajung şi la pasul confruntării în viaţa reală… mai mare dezamăgirea… Ideal ar fi ca virtual să pară inferiori persoanei care este în realitate şi surpriza să fie enormă în viaţa reală, de la cafea ar ajunge direct la starea civilă!
Văd gospodine cărora li se carbonizează mâncarea pe foc (de! sunt ocupate cu chat-ul) cum îşi dau cu părerea în toate domeniile, care se înrosesc de plăcere când primesc complimente de la puşti care abia au iesit din pubertate si le tropaie hormonii ejaculării precoce prin cap şi mai jos de buric, care dau fuga la oglindă să-si dea jos bigudiurile si sa deschida webcam ca sa…ce?!
Doamnelor, va rog sa va treziti la realitate, nu mai incurajati bietii copii ca nu le faceti nici un bine lor si mai ales VOUA.
O alta categorie este cea a senililor care se apropie de pensie şi au impresia că vor muri şi nu apucă să vadă o femeie în webcam. Nu mai plimba nepoţii în parc pentru că sunt ocupaţi cu activităţi virtuale intense.
Repet, doamnelor şi domnişoarelor nu îi încurajaţi nici pe acestia că nu mai apucă pensia şi au plătit o viaţa pentru ea.
Cea mai cea categorie este cea a insuratilor care sunt de cel puţin trei feluri:
1) Cei care au probleme în familie (de cele mai multe ori generate de ei, ori nevasta nu mai corespunde fizic – are şi servici şi copii, găteşte, spală, mănâncă ce rămâne prin farfurii de la strânsul mesei şi ajunge la 100 de kilograme şi a uitat de coafor, masaje şi parfumuri -cade moartă de oboseală în pat şi sforâie de trezeşte vecinii, moment în care domnul da fuga în altă camera sau în bucătărie la fumat şi aterizează pe net în unghiile false ale unor şi mai false femei decât unghiile de plastic).
2) cei care nu au probleme în familie dar nevestele sunt femei de cariera şi-i tratează cu flit sau cei care practica sport naţional din datul în bărci uitând de riscurile bolilor pe care le duc acasă la soţiile fidele – ca aşa este regulă: el infidel şi ea fidela – şi o fac pe miraţii şi pe geloşii cum ca ar fi ele în neregulă.
3) cei care bântuie pe net din curiozitate ca aşa fac şi colegii de servici care binevoitori le construieşte şi lor câte un ID de mari cuceritori şi de fapt sunt cei care umbla în unghii acasă ca să nu o deranjeze pe "mami". De la extaz la agonie este doar un pas.
Doamnelor şi domnişoarelor nu îi încurajaţi nici pe aceştia că veţi fi dezămagite şi chiar dacă se leagă ceva nu durează. Fericirea nu se clădeşte pe nefericirea altcuiva.
Nu vreau să înţelegeţi ca femeile ar fi îngeri şi bărbaţii demoni. Sunt LA FEL,dar mi-am permis să mă adresez femeilor secolului XXI deoarece în lupta noastră pentru egalitate socială cu bărbaţii nu am realizat că avem mai multe obligaţii ca ei, mai putin timp liber ca ei şi suntem mult mai vulnerabile ca ei.
Aşa ne-a construit Dumnezeu, suntem creaţia Lui finala în desăvârşirea Paradisului.
Suntem din coasta lui Adam, fie că ne place sau nu, avem sentimentul de apartenenţa genetică bărbatului dar avem şi arme mult mai puternice decât el tocmai pentru că suntem mai slabe.
Armele secrete cu care suntem dotate doar trebuiesc conştientizate şi cea mai puternică este FEMINITATEA.
Că ar trebui să scoatem de la naftalina tot arsenalul… asta o facem doar în caz de război. Dar feminitatea este pentru toate zilele şi pe timp de pace şi război şi ziua şi noaptea. Nu trebuie să uităm de ea nici în bucătărie, nici la "job" chiar dacă suntem mari manageri, nici la piaţă, nici pe plajă şi nici la volan. Dar mai ales să o punem în evidenţa în dormitor, să-i târâim de cravata de la calculator şi când se trezesc dimineaţa în miros de cafea şi parfum de FEMEIE REALĂ să uite ca există vreo lume virtuală cu tarabe pline de femei măritate, nemăritate, tinere, bătrâne exact ca în vitrinele din Amsterdam.
Dacă ei nu merita acest efort abandonaţi-i, aruncaţi-i la coşul de gunoi, nu staţi pe gânduri dar nu porniţi de la premisa ca a doua zi vă aşteaptă unul mai bun la colt. Înarmaţi-vă cu încredere, răbdare, cu asumarea riscului singuratăţii dar nu abandonaţi ideea de fericire şi a unei noi şanse. De data asta fiţi mai înţelepte, mai profunde, mai suspicioase şi mai pline de încredere în voi. Nu toleraţi toate minciunile şi aburelile de doi lei, fiţi selective şi acceptaţi doar ceea ce vi se potriveşte, cautăţi afecţiune, moralitate şi un umăr de bărbat adevărat pe care te poţi baza în caz de nevoie.
Nu fiţi amante ieftine doar pentru că sunteţi singure. Singurătatea, cea temporară poate fi şi un privilegiu dacă ştii să o foloseşti: nu mai vrea nimeni tocăniţa ca la mama acasă, nu mai sforăie nimeni duhnind a bere în dormitor, nu mai acaparează nimeni telecomanda televizorului la meciuri de fotbal din toate campionatele de pe mapamond… sunteţi voi cu voi înseva.
Mergeţi la masaj, la shopping, la restaurant cu prietenele, flirtaţi la semafor şi abandonaţi-i când apare culoarea verde, mergeţi sigure pe voi tot înainte, demne şi încrezătoare pentru că dacă urmăriţi calitatea şi nu cantitatea în cele din urmă veţi găsi ce căutaţi.
Dacă vă plac lătrăturile de maidanezi intraţi pe net şi pe net muriţi.
Dacă aveţi ţinta calitatea o veţi identifica şi la persoanele virtuale fără să faceţi sute de prieteni în liste, citiţi-le profilul cu atenţie, analizaţi-le gramatica, ideile şi păsiţi cu încredere să-i cunoasteţi în viaţa reală.
De voi depinde să-i identificaţi şi dacă nu corespund trimiteţi-i la coşul de gunoi cum aţi mai făcut-o, dar mai repede fără să mai pierdeţi prea mult timp.
Este valabil şi pentru bărbaţi sfatul: calitatea să primeze şi nu cantitatea. Gândiţi ca în afaceri: dacă este să investiţi ce preferaţi euro sau lire turceşti?!
Partenerul de viaţă este cea mai importantă investiţie, cea mai valoroasă şi cea mai dragă. Investiţi cu sufletul protejat de minte. Iubiţi, chiar la nebunie dar pe cine merita. Gândiţi cu mintea secolului XXI şi cu sufletul pur al omului de dinaintea numerotării secolelor.
Fericirea în esenţă ţine de cifra 2, de armonia dintre cei care sunt celula societăţii, cei care se iubesc şi din iubire şi cu iubire dau viaţă perpetuând specia umană, făcându-L mândru pe Dumnezeu de creaţia SA.
Nu uitaţi că omul a fost creeat din praf de stele cu iubire, ca iubirea este sfântă, este esenţa vieţii, dăruită şi primită, ca relaţia cu Dumnezeu este una de iubire, iubire pură, că putem recupera Paradisul Pierdut doar dacă suntem BĂRBAT şi FEMEIE şi între noi există iubire prin adevăr, ca tentaţiile ne lasă reci şi ca unica bucurie este aceea de a explora Grădinile Edenului prin ochii, simţurile, trăirile, emoţiile celuilalt care este jumătatea întregului tău.
Haideti să candidăm la fericire în secolul XXI cu mintea secolului XXI, a secolului informaţiei şi a vitezei nebune, dar cu ochii sufletului care tânjeşte după fericirea aceea de a fi Adam şi Eva, cei goi în proprii lor ochi şi în ochii lui Dumnezeu, cei care nu se aveau decât unul pe altul şi asta le era suficient!
Să izgonim şarpele şi să recuperăm Paradisul.
Sunt convinsă că merită!
Shalimar
Traducându-se ca Templul iubirii în sanscrită, Shalimar este un parfum oriental cu note de vanilie şi bergamota. Jacques Guerlain a fost inspirat să creeze acest parfum, după povestea unui sah indian, Shah Jahan, care a creat o superbă grădină, numită Shalimar, dedicata iubitei sale soţii Mumtaz Mahal, simolizând iubirea nesfârşită pe care i-o purta.
“Shalimar – cu siguranţă cel mai frumos nume de parfum. Un cuvânt care sugerează prin muzica lui sobră, nu numai fantezia celor o mie şi una de nopţi, ci şi privelistea templului Taj Mahal sub clar de lună; un cuvânt care mai reverberează obsedant după ce sunetul i s-a stins demult. O denumire perfectă pentru un parfum scaldat în atmosfera de taină a Orientului.
Creat în 1925, Shalimar a fost conceput spre a fi declarat oriental. Un chimist pe nume Justin Dupin tocmai reuşise să trezească interesul lui Jaques Guerlain pentru un nou ingredient sintetic, botezat vanilina. Vanilina era un derivat din seva unor conifere şi ajunsese să miroasă mai tare a vanilie decât vanilia insasi. Bunicul Jaques fusese convins dintotdeauna ca vanilia e un puternic afrodisiac şi un ingredient indispensabil pentru parfumurile orientale. A luat pe data puţin din senzational de populară sa creaţie Jicky, un amestec revoluţionar de ierburi, citrice şi lavandă, i-a adăugat o doză generoasă de vanilina, plus lemn de santal, mirodenii, tămâie, mosc şi se simte un miros navalnic şi … voila! Aşa s-a născut Shalimar. A fost aşezat într-un superb flacon de cristal Baccarat şi catapultat cât ai clipi în poziţia de vedetă absolută, a devenit parfumul oriental prin definiţie.
Numele şi l-a luat de la grădinile Shalimar din Lahore, în nordul Indiei, create de sahul Jehan, cel bolnav de iubire, în amintirea soţiei sale favorite Mumtaz Mahal (cea pentru care fusese înalţat maretul mausoleu Taj Mahal-templul iubirii eterne). Shalimar este, prin urmare, un obsedant tribut adus frumuseţii unei femei care a inspirat o iubire eternă.
Este o adevărata minune – un parfum languros, sfâşietor prin nostalgie. Ajunge să-i pronunţi numele ca vraja lui să te cuprindă pe de-a intregul.
Îmi pare rău, însă dacă nu sunteţi sofisticată, spirituală, seducătoare şi de un romantism incurabil, atunci e mai bine să uitaţi că există Shalimar! Fireşte ca focurile sale de artificii nu sunt pentru cele extrem de tinere, însă femeile mature vor fi încântate de el căci posedă acea rară abilitate de a dezvălui, măgulind-o, întreaga aura de fascinaţie a unei persoane.
Este un mare seducător şi pretinde veşminte şi culori convingătoare şi intense, chiar o uşoară tentă de extravaganţă. Întrucât emană permanent un licar de pietre preţioase, culorile pe al căror câmp ştie cum să evolueze vor fi rosul întunecat, purpuriul, indigoul, nuanţele misterioase de smarald şi de ametist, de topaz şi de turmalina-nimic spălăcit şi fad, prin urmare. Shalimar e un aristocrat şi se poartă cu mătăsuri şi brocarturi somptuase, cu catifea, dantele şi blănuri [photo]. Are o preferinţă pentru intimitatea şi pasiunile nocturne şi îşi revarsă farmecul mai ales toamna şi iarna. Sau în orice alt moment când aerul e îmbătat de putere de seducţie.”
CARTEA PARFUMURILOR – JOHN OAKES
