“ Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.
El a pus mână pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.” (Apocalipsa 20:1-2)
Înconjuraţi de lumea pe care au ruinat-o, Satana şi îngerii lui sunt legaţi pe pământ o mie de ani. Ei sunt prizonieri pe această planetă întunecată şi pustiită. Singur cu demonii săi, Satana e obligat să aştepte şi să se gândească la pedeapsa lui viitoare. De fiecare parte el vede oraşe distruse, păduri pârjolite şi oase uscate. Toate sunt rezultatele teribile ale războiului său împotriva Cerului. Legat ca într-o uriaşă fântână fără fund, fără să aibă pe cine ispiti sau manipula, Satana e absolut nefericit.
“Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închină fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Ceilalţi morţi n-au înviat pănă nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” (Apocalipsa 20:4-5)
În timp ce Satana este lăsat să-şi contemple soarta, cei răscumpăraţi se bucură de slava de nedescries a Cerului. Fiecare îşi întâlneşte îngerul păzitor care răspunde întrebărilor privitoare la viaţa lor pe pământ. Apoi Dumnezeu, într-un act de transparenţă finală, îi invită să participe la judecată, deschizând în faţa lor toate înregistrările privitoare la cei pierduţi.
Cei răscumpăraţi au acum oportunitatea de a vedea ei inşişi de ce anumiţi oameni pe care s-ar fi aşteptat să-i vadă în ceruri nu sunt acolo.
Gândurile ascunse ale celor pierduţi sunt expuse cu claritate, şi vălul este dat la o parte lăsând să se vadă luptele spirituale care s-au purtat pentru fiecare suflet.
Sunt văzute chiar şi acţiunile şi motivaţiile îngerilor căzuţi. Caracterul deschis şi transparent a lui Dumnezeu este remarcabil. Aşa cum a prezis Pavel în 1 Corinteni 6:2, cei mântuiţi participă la actul judecării celor pierduţi.
Înainte ca fiecare păcătos să-şi primească pedeapsa finală dosarul său este revizuit cu atenţie de semenii săi care ştiu şi înteleg luptele vieţii de pe pământ. Toate vorbele şi faptele celor nelegiuiţi sunt cântărite prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu. Corectitudinea condamnării lor este afirmată şi gradul pedepsei lor este determinat.
În cele din urmă, la finalul celor o mie de ani, Isus şi cei răscumpăraţi se pregătesc să se întoarcă pe pământ. A venit timpul ca Satana, îngerii lui şi cei pierduţi să se confrunte cu consecinţele finale ale acţiunilor lor. Curând cei blânzi vor moşteni pământul, dar Dumnezeu trebuie mai întâi să execute faza finală a judecăţii şi să cureţe universul de păcat.
Adrian Claudiu Rusu
