“La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!” (Matei 25:6)
În ora cea mai întunecată, îndelug aşteptată speranţă a veacurilor, devine acum realitate.
Vocea poruncitoare a lui Dumnezeu este auzită spunând: “S-a sfârşit!”. Vocea sa tunătoare cutremură cerurile. Apoi se produce un puternic cutremur care semnalează apropierea unei armate cereşti numeroase. Copiii lui Dumnezeu, adineauri palizi şi hărţuiţi, acum se ridică în faţa opresorilor lor,învăluiţi într-un curcubeu radiant. Feţele lor strălucesc, pentru că ei ştiu că Răscumpărătorul lor şi imensa lui armată de îngeri, vin ca să-i ia acasă.
“Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7)
Aceasta nu este o “răpire secretă”, cum poate aţi auzit pe unii spunând, ci fiecare persoană de pe planetă este martoră al acestui eveniment minunat…şi cei mai mulţi sunt îngroziţi de el. Cei răi, fug disperaţi la stânci şi la peşteri, încercând în zadar să se ascundă de Sfântul Rege care vine. Şi aşa cum a promis Isus, oamenii răi care au avut un rol proeminent în procesul şi crucificarea Sa, sunt înviaţi din mormintele lor pentru a-L vedea venind în nori de slavă.
“Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” (1 Tesaloniceni 4:16)
O trâmbiţă puternică este auzită răsunând prin ceruri şi vocea puternică a Salvatorului îi cheamă pe sfinţii adormiţi din toate veacurile, spunând: “ Treziţi-vă! Treziţi-vă! Treziţi-vă!” voi cei care dormiţi în ţărână “Şi ridicaţi-vă!”.
Pe toată suprafaţa pământului, o mare armată de sfinţi se ridică din paturile lor de ţărână. Se arată acum, în trupuri tinere, glorificate ţi nemuritoare. Fără nici o urmă de boală sau diformitate. Apoi, cei ce au trăit în timpul de strâmtorare sunt şi ei transformaţi. Într-o clipă le sunt oferite trupuri noi, frumoase şi nemuritoare. Nelegiuiţii se uită îngroziţi la această privelişte uimitoare.
“Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:17)
Cu lumea care rămâne în urma lor în convulsii, răscumpăraţii pământului îşi iau zborul şi se ridică deasupra distrugerii. Ei se înalţă printre norii de îngeri pentru a se alătura Salvatorului lor. Durerea, păcatul şi suferinţa rămân pentru totdeauna în urma lor.
Valul care-i separa de Domnul lor e îndepărtat pentru totdeauna şi ei Îl privesc pe Domnul lor şi pe îngerii cereşti faţă către faţă.
“Cei pe cari-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celalt; nu vor fi nici jăliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ.” (Ieremia 22:33)
Haosul domneşte pe planetă peste cei lăsaţi în urmă. În mijlocul uraganului de demoni dezlănţuiţi, au loc cutremure, oceanele se agită, insulele se surpă, şi nori negri furioşi bombardează pământul cu o grindină gigantică.
Nelegiuiţii care au reuşit să supravieţuiască acestor catastrofe sunt curând distruşi de strălucirea prezenţei Domnului Isus. Trupurile lor zac răspândite pe toată suprafaţa planetei răvăşite. Pentru prima dată de la crearea sa, pământul este acum în totalitate lipsit de viaţă umană.
Doar Satana şi îngerii săi căzuţi sunt lăsaţi în urmă petru a vedea rezultatele răzvrătirii lor.
Adrian Claudiu Rusu
